El era Oliver. Un băiat brunet, foarte chipeș, foarte înalt și zvelt, agil și bine-făcut. Singurele "defecte" erau câteva coșuri care îi decorau chipul, ce avea din nou culoare în obraji, și perechea de ochelari de pe ochi, care însă îi scotea ochii oceanici în evidență.
El era Oliver. Băiatul care își plimba liniștit câinele, cam plinuț, într-adevăr. Dar stăpânul lui arăta cât de mult ținea la el. Îl lăsa să zăbovească oricât, răbdător, zâmbind puțin nostalgic și trist.
El era Oliver. Cel care, în loc să sacrifice încă o zi pentru lucrat intens la matematică, fizică, biologie, chimie, pian sau echilibristică, alesese să își plimbe câinele.
El era Oliver. Cel care cândva fusese popular și avea o mulțime de nume de prieteni în telefonul său scump, dar care acum, căuta în agenda sa nu chiar lungă, numele cuiva. Însă, nu mai trebuia. Acel cineva tocmai sosise și îl prinse de mână. Mâna ei era destul de tremurândă.
Oliver. Tipul care fusese cândva perfect. = imperfect
CITEȘTI
ImPerfect
Short StoryEra făcut pentru a învinge. Era născut pentru a reuși. Povestea lui părea perfectă. ~o impresionabilă poveste de viață~ FINALIZATĂ!
