Prăpastia iubirii

          Vântul bătea puternic și soarele tocmai ce îi lăsase loc lunii pe cerul întunecat. Doi copii s-au născut. Antonio și Carmelina se numeau cei doi născuți. Mama lor, care a suferit foarte mult pentru a-i putea naște pe cei doi, răsufla ușor după ce a auzit țipetele gemenilor nou născuți. Soțul acesteia și, bineînțeles, tatăl celor doi, a încetat din a o mai strânge de mână și a început să-i sărute fruntea spunându-i „oh, draga mea". Cei doi soți și, în același timp părinți, au început să plângă de fericire, alături de moașa care a ajutat-o pe aceasta să nască.
          Ne aflăm într-un sat aflat într-o zonă muntoasă din Italia secolului XV. Un sat cu nu foarte mulți locuitori, dar cu destui. Au trecut șaptesprezece ani de la nașterea gemenilor Antonio și Carmelina. Întregul sat îi iubea. Erau apreciați pentru faptul că își ajutau foarte mult tatăl când acesta avea nevoie și chiar și când nu avea nevoie de ajutorul celor doi. Tatăl acestora nemaiavând alt ajutor de când a sa soție a murit în urmă cu opt ani, când gemenii aveau doar nouă ani. Mama acestora a murit din pricina unei gripe foarte grave, iar familia lor fiind una destul de săracă, nu și-au putut permite să cheme un doctor pentru a o putea trata pe aceasta, dezlegând-o de acest lanț al morții.
          După moartea mamei sale, Antonio a devenit foarte întunecat, nu mai voia să discute cu nimeni din jur, chiar și pe sora sa și pe tatăl său i-a alungat pentru o vreme. În fiecare seară, timp de doi ani de la întâmplarea nefericitului eveniment, mergea în apropierea vârfului de munte și privea cerul, satul sau prăpastia ce se afla acolo, aproape de el, de câteva ori vrând chiar să-și pună capăt zilelor aruncându-se în prăpastie, dar de fiecare dată neputând, fiindu-i prea frică. Carmelina a fost și ea foarte afectată de moartea mamei sale, însă nu așa de mult precum a fost fratele ei. Ea a încercat să treacă peste acest mare necaz ce le-a umbrit sufletele tuturor celor din familie și a reușit imediat după evenimentul nefericit.
          Încă de mici, cei doi erau de nedespărțit. Mergeau împreună aproape peste tot, se jucau împreună mereu, se ajutau reciproc când era vorba de muncă. Aceștia dormeau împreună de fiecare dată și mereu se trezeau îmbrățișați. Înainte de culcare se sărutau reciproc pe frunte, iar dimineața, cel care era primul trezit, îl săruta, din nou pe frunte pe cel ce încă nu se trezise din lumea viselor. Erau două trupuri diferite, însă aceste două trupuri diferite aveau aceeași inimă, o singură inimă, un singur suflet...
          Cu trecerea timpului, erau din ce în ce mai apropiați, iubirea aceasta de frați s-a transformat în altceva... în ceva mult mai mare. La vârsta de paisprezece ani, cei doi s-au sărutat pentru prima dată pe gură, fiind singuri pe iarba caldă din mijlocul acelei veri. Cu un an mai târziu, Antonio, în timp ce-și săruta pasional sora geamănă, i-a băgat mâna pe sub fustă, făcând-o să geamă puternic în camera lor, fiind singuri acasă, căci tatăl lor era plecat din sat pentru câteva zile, iar cei doi trebuiau să-și țină unul altuia de grijă și... și-au ținut. În acea săptămână, când au fost singuri acasă, fără încetare se masturbau reciproc, Antonio pe Carmelina, iar Carmelina pe Antonio, de cele mai multe ori uitau și să mănânce, având înăuntrul lor doar această dorință - cea a orgasmului. Vecinii erau îngrijorați, fiindcă cei doi nu au ieșit deloc din casă în acea săptămână. De două ori, un vecin de-al lor bătea insistent la poarta acestora, fiind curios dacă cei doi mai trăiau sau dacă deja se alăturaseră mamei lor. Însă, Antonio se dusese la poartă și îi spusese vecinului că e totul în regulă, să nu-și mai facă griji. Când tatăl lor ajunsese acasă, a simțit în casă un miros mai ciudat, acel miros de sex ud și de transpirație, ce pleca din camera celor doi. Tatăl acestora a întrebat de ce miroase așa în întreaga casă. Carmelina tremura de frică să nu afle cumva tatăl lor de ceea ce se întâmplase, dar Antonio i-a spus tatălui său „nici noi nu știm, tată, a venit dintr-o dată acest miros, noi am încercat să scăpăm de el dar... nu am putut". La cele auzite, tatăl acestora dăduse din cap și ieșise afară, să mai discute cu vecinii. Când Antonio a auzit ușa trântindu-se, a fugit în cameră, unde se afla sora sa și a sărit în pat, lângă ea, sărutând-o nebunește și atingându-i sânii deja crescuți, sâni ce erau ca ai unei femei de treizeci de ani parcă. Carmelina fusese puțin speriată ca nu cumva tatăl acestora să ajungă acasă fără ca ei să-l audă și să-i găsească așa, sărutându-se și atingându-se reciproc în cele mai intime zone ale corpului. Însă lui Antonio nu-i păsa de tatăl său, el voia doar sărutări și îmbrățișări cu a sa soră, Carmelina. Aceștia se sărutau fără încetare, de parcă dacă nu s-ar săruta, ar muri sau, pur și simplu, ar dispărea. Între timp, Antonio își mai cobora palma între picioarele Carmelinei, făcând-o să geamă. Aceasta, când îi simțea degetele masând-o pe dinăuntru, îl săruta mai puternic, mai pasional, mușcându-i uneori limba și buzele umede, scoțând din gură, cum reușea „ah, Antonio, iubire". Antonio, când o auzea spunându-i așa, într-o oarecare măsură se speria, dar și o săruta cu mai multă pasiune și își împingea degetele umede și mai adânc. Carmelina își răsplătea fratele în același fel, trecându-și palma mâinii drepte peste sexul acestuia și masându-l ușor, ușor, treptat, crescând intensitatea actului. Cu cealaltă palmă îi ținea bărbia, sărutându-l neîncetat. Antonio ejaculase brusc pe sânii Carmelinei, după care răsuflase ușurat, lăsându-și trupul să cadă pe spate, întins stând acum pe pat. Carmelina își trecea degetele peste sâni, se lingea pe palmă și pe degete, după care se lăsă și ea căzută pe spate, întinzându-și picioarele pe pieptul lui Antonio. Acesta simțindu-i piciorușele lăsate pe pieptul său, se ridicase în capul oaselor și îi sărută gleznele osoase, apoi gambele și ajungând până la coapse, apoi coborând înapoi la glezne. Obosit fiind, se întinsese lângă Carmelina, o sărută pe obraz, apoi pe frunte și amândoi se lăsară căzuți în paradisul somnului și în lumea viselor. Când tatăl lor ajunsese acasă, îi găsise adormiți și imbrățișați. În camera celor doi era o căldură mare, tatăl celor doi cu greu respirase când intrase în camera acestora, fiindu-i greu să respire datorită mirosului puțin ciudat pentru el, mirosul sexelor ude și calde.
          De fiecare dată când tatăl celor doi pleca de acasă pentru câte o săptămână sau chiar și pentru câteva ore, cei doi nu se opreau din acest exercițiu al masturbării. Erau nebuni pentru o secundă de orgasm, salivau unul după celălalt când știau că vor mai avea posibilitatea de a se mai iubi în acel fel al lor. Se și visau unul pe altul, erau într-adevăr de nedespărțit. Și în acele vise făceau același lucru, uneori chiar mai mult, îmbinându-și trupurile într-unul singur, nu doar inimile și sufletele. Antonio, când visa așa ceva, voia să discute cu Carmelina despre treaba asta, însă nu a putut s-o facă, nesimțind că este timpul încă, cu toate că atracția pentru corpul acesteia creștea de la o zi la alta.