Motto: eu veneam dinspre o după-amiază ploioasă, tu te îndreptai către o seară cu lună plină. bus terminus: gallieni
***
n-am să înțeleg niciodată
ce vrajă
sau mai degrabă ce mister al sorții noastre
ascundeau ochii tăi
era suficient să te opreşti
dincolo de elysée
şi să mă priveşti lung
aşa
fix în felul în care o făceai
tu
şi aerul tău enigmatic
bărbații fluierau după tine
pe stradă
din maşinile lor negre
sau roşii
iar fluieratul se pierdea în aer
fum fără flacără
şi buzele le rămâneau împietrite
n-am să înțeleg niciodată
ce vrajă
sau mai degrabă ce magnetism
al trupurilor noastre
mă făcea să păşesc pe trotuar lângă tine
şi să te iau în brațe
ridicându-te ca pe o ofrandă
sub ochii albaştri de sticlă
ai îngerilor
garguiele cinice din notre-dame
salivau contorsionate de plăcere
trecuseră zile
noi ne mutaserăm
în 8
dar tot acolo ne întâlneam
în zilele cu ploaie
şi apoi m-ai prins de mână
şoptindu-mi la ureche
vreau să facem dragoste
ca nebunii
acum şi aici
în toate felurile şi în toate pozițiile
posibile
şi imposibile
până o să ne sară ochii din cap
până o să ni se usuce cerul gurii...
nu mă mir de ce atunci când ne opream
într-un final
ți se făcea brusc sete
dragostea e seacă
dragostea te seacă
are nevoie de fluide
dragostea ta seacă
