Mă trezesc. Am avut un coşmar. Nu mai voiam să-l văd ... Mă ridic din patul meu moale şi mă îndrept spre baie. Dau drumul apei fierbinţi să curgă şi când se umple, intru " tip-til " în cadă. Mă linişteşte. Aproape adormisem acolo, până când menajera ( * da, stăteam la o casă mare. * ) mă trezeşte cu bătăile interminabile şi puternice în uşă. Ar fi vrut să intre, dar eu mereu încuiam uşa. Mă ridic din cadă şi-mi pun un prosop pe mine, iar unul în cap.
Mulţumesc , îi spun menajerei zâmbindu-i. Plec în camera mea. Mă schimb în nişte pantaloni scurţi tăiaţi, rupţi şi un maieu alb-negru. În pun şuviţa neagră în păr şi mă duc la masă. Acolo, găsesc un bilet :
" Dragă Mia,
Eu şi cu tatăl tău suntem plecaţi în Anglia, chestii cu firma. Ţi-am lăsat câţiva bani într-un plic pe frigider. Sper să-ţi fie de ajuns !
Mama. "
Mă urc pe scaun şi găsesc acel plic cu bani. Îl deschid şi încep să-i număr : 1000 de euro. Nu prea mulţi, dar buni. Iau două milioane la mine, cam mulţi pentru şcoală, dar mă duceam după ore şi un pic la mall. Mă urc în Bmw-ul meu decapotabil şi plec spre şcoală.
Şcoala numărul 1, ora 12:37.
Cobor din maşină şi mă îndrept spre curtea şcolii. Era un început de an şcolar foarte frumos, probabil. Clasa a XI-a B, unşpe B. Un singur lucru uram la această şcoală : Şi ei erau aici .
Intru în şcoală şi mă duc direct la dulapul meu, fără să salut pe cineva, indiferent dacă e prieten bun sau nu . Mă uit pe orar : Literatură. Hmm, le iau din dulap şi asta-basta.
Ce faci , Miaa ?, îmi zice Miriam, cea mai bună prietenă a mea.
Bine, am o zi bună. Cred. Depinde.. Tu ? , îi răspund politicos. Ea îmi ştie toate secretele, chiar dacă ne cunoaştem doar de o lună, s-a demonstrat a fi o prietenă foarte - foarte bună <3 .
Off, m-am certat cu Lelya . E imposibilă .. , îmi zice cu o urmă de regret în voce.
Aia e o uşuratică, iubita. N-ai dece să fi supărată ! Nu-ţi merită prietenia, Miriam! , o sfătuiesc imitând un pupic .
Te pup. Ce oră ai? Eu am... matematică. Cu Kevin şi Mike. , îmi zice ultima frază mai în şoaptă cu nişte ochi de care te-ai speria dacă i-ai vedea noaptea.
Aha. Eu am literatură. , îi spun imitând-o pe piţi - rebelă.
Ăham.. deci, eu mă duc la mate. Mai sunt două minute şi se sună. Pa.
Mă întorc şi plec. Când ajung în clasă : ŢEAPĂ . Nu ea făcea cu Kevin şi Mike, ci eu. Şi la cum stăteam câte trei, aveam de ales în loc de 2 piţipoance mai rele ca Ale'cs'ia şi Mike & Kevin .. Aşa că i-am ales pe ei . Mă duc şi mă aşez lângă Kevin, acolo fiind un loc liber. Acesta încearcă să-mi facă o aşa-zisă farsă : îmi trage scaunu, dar eu îi dau pumn peste mână.Îmi trag scaunul şi mă aşez. Pe la jumătatea orei, ăştia încep să vorbească şi mă sâcâie. Nu credeam că vor fi aşa de enervanţi.
Domnişoară Green, aveţi ceva de zis ? , îmi zice boşorogu' .
Da. Să le spuneţi ăstora să tacă odată din gură că mă enervează până peste cap !
După ce am rostit acele cuvinte, Mike şi Kevin se uită urât la mine, iar eu mă uit la ei cu o faţă de căţeluş ploat. Boşorogu' îi dă afară pentru ultimele 10 minute, cu absenţă nemotivabilă . Ce tare. I am a boss.
Când se termină ora, nu dau de ei, însă la cantină mă aşez lângă Maria. Singura mea prietenă adevărată ! Iar Kevin se aşează lângă mine, iar Mike lângă Kevin.
Tu chiar nu puteai să taci ? , îmi spune Kevin, iar eu îi recunosc vocea fără să mă uit la el.
Nu, nu puteam . Ţineţi-vă gura şi după. , le-o tai repede.
Kevin se apropie de mine şi mă apucă de şold. Mă uit în ochii lui fără măcar să fiu stupefiată şi îl întreb : Nu mă sperii, copilaş. Simt cum inima începe să-mi sară din piept când îşi apropie buzele de ale mele. Nici acum. El îşi lipeşte pieptul de pieptul meu şi-mi zice : D-aia îţi sare inima din piept. Tac. Mai bine tac , decât să-i dau satisfacţie.
Se apropie încet, încet, încet de buzele mele şi le atinge. Miriam şi Mike schiţează un " O " perfect.
Kevin îşi bagă limba-n gura mea şi începe să se joace cu ea. Mă muşcă de buza de jos şi începe să geme de perfecţiunea cu care a luat naştere acest sărut.
Ţi-a plăcut, mademoiselle?
Îl pup pe obraz, mă ridic şi plec.
