Aparențe Înşelătoare

#1#

Privesc cu lacrimi în ochi fotografia veche care afișează un cuplu tânăr și fericit, fără griji, fără probleme. În ochii lor se vedea iubirea pe care o purtau unul pentru celălalt, o iubire care pe atunci părea adevărată, dar cu timpul mi-am dat seama că era doar o iluzie. Mi-am pus toată încrederea în soțul meu atunci când m-am căsătorit cu el în urmă cu trei ani atunci când eu aveam doar 19 ani. Ne-am dat cuvântul că nu o să ne despărțim indiferent de situație, dar inevitabilul s-a produs, iar el și-a încălcat jurământul. Sunt în casa noastră acum lipsită de viață și apelez la ultimul gram de mândrie care mi-a rămas în suflet ca să nu izbucnesc iarăși în plâns.

Nu concep să mă despart de această cameră, de toate amintirile care s-au conturat aici de-a lungul celor trei ani, nu concep să mă despart de patul în care am trăit cele mai frumoase nopți ale vieții mele, nu concep să îmi iau adio de la bucătăria în care găteam de fiecare dată cu plăcere pentru el. Totul pare șters acum fără imaginea lui, fără râsul lui, fără cuvintele lui de alint, fără parfumul lui. Dar, trebuie să o iau de la capăt, să pretind că evenimentele care s-au întâmplat în ultimele zece zile nu m-au afectat, dar totul este o minciuna.

Întrebările nu contenesc să apară în mintea mea. De ce a făcut asta? Ce l-a împins să facă una ca asta? Dacă a fost obligat? Dacă am făcut eu ceva atât de rău ca să îl împing la asemenea gest? Dacă anii petrecuți împreună au fost doar o joacă pentru el? Toate întrebările formează un şir nesfârșit care mă induce într-o stare de confuzie totală. Tot şirul acesta de evenimente m-a dat peste cap, de la ziua aceea blestemată, până la momentul de față.

În urmă cu zece zile:

Gresia din baie este rece sub picioarele mele goale și mă face să mă trezesc din starea de moleşeală căpătată după un somn prea scurt. El încă doarme în pat și îmi întorc câteva clipe capul ca să admir priveliștea lui stând în pat, cu fața relaxată, bucurându-se de clipele care i-au mai rămas înainte să plece la muncă, înainte să plece și să mă lase singură acasă pentru tot restul zilei.

În cele din urmă, îmi iau ochii de la el și închid ușa băii după mine. Ma dezbrac de pijama lăsând-o să alunece pe gresie și intru în duş pregătită pentru o doză de revigorare când dintr-o dată ușa băii se deschide, pe ea întrând minunatul meu soț care probabil a auzit sunetul scos de apa duşului. A intrat, s-a dezbrăcat și mi s-a alăturat în duş. Senzația pe care mi-o dă atunci când este lângă mine este inimaginabilă. Mă face să uit de toate problemele și necazurile, făcând în așa fel încât să îmi canalizez toată energia mea asupra lui.
După ce ne-am curățat trupurile eu am luat direcția bucătăriei pentru a face ca în fiecare dimineață cafeaua, iar el a luat direcția dormitorului nostru pentru a se schimba în hainele de lucru. Atunci când am terminat de făcut cafeaua și am pus-o în ceşti și-a făcut și el apariția în bucătărie, dar spre surprinderea mea, purta haine de stradă, nicidecum obișnuitul lui costum negru pe care îl poartă atunci când trebuie să plece la muncă.

―  De ce nu ești îmbrăcat pentru lucru?

Venind în spatele meu și inconjurandu-mi talia cu mâinile sale mari mi-a șoptit la ureche:

―  Mi-am luat o zi libera de la munca pentru că vreau ca această zi să îți fie dedicată în totalitate. Astăzi te duc într-un loc special.

Chiar dacă suntem căsătoriți de ceva timp nu am prea avut ocazia să ieșim prea des, iar gestul lui îmi umple inima de bucurie. Probabil că și el și-a dat seama că avem nevoie de o ieșire în afara apartamentului și s-a decis să mă ducă într-un loc special lăsându-şi toată munca la o parte pentru mine. Asta îmi demonstrează cât de mult mă iubește.