Intr-o frumoasa noapte de vara eu impreuna cu prietena mea Ioana am decis sa cercetam apartamentul bantuit din blocul vecin.
Acest lucru l-am decis dupa ce am ascultat mai multe povesti cum că la ultimul etaj din blocul 11, exista un apartament bantuit de spiritul unui om nebun de-a binelea care s-a spanzurat de bec dupa ce, in acea seara si-a ucis nevasta. Sufletul lui, cică, a ramas pe pamant pentru a-si termina toate îndatoririle castigate de-a lungul vietii. El incearca sa-i sperie pe toti care incearca sa vada ce s-a intamplat in casa in care psihopatul si-a omorat singura familie.
Deci revenind la subiect: eu si Ioana, doua nebune care sunt de neoprit impreuna. Ne-am luat doua lanterne, telefoanele si pentru orice eventualitate am pus si o cheie mecanica si am plecat in AVENTURAAA STRIGATI URAAAAA!!!😂😂😂😣😣😣.
Cand am ajuns in fata blocului ne-am luat inima in dinti si am intrat, luand liftul am apasat butonul 9 si am inceput sa urcam, dar ca prin "minune" ne-am blocat la etajul 8. Am scos cheia din rucsac si am deschis usa liftului bine-inteles ca dupa vreo jumatate de ora.
Totul bine si frumos pana cand ajungem in fata usii pătată cu sânge. Intrand in casa auzim niste sunete foarte stranii. La inceput am incercat sa ne convingem ca a fost vantul care incerca sa alunge norii negrii de pe deasupra cerului, dar dupa aceea ne-am dat seama ca nu acesta era motivul.
Cu curaj am intrat in sufrageria propriu-zisa patata de sange, iar pe o canapea statea întinsă o femeie injungheata in inima si intre coapse ce tinea o poza ruptă in jumatate.
Sunetele care se auzeau de la intrare in apartament proveneau din bucatarie, si nu erau produse de vant ci de sufletele unor copii omorati de ucigasul femeii a carui corp l-am observat mai tarziu spanzurat in dormitor.
Si daca asta nu ne-a fost de-ajuns dupa ce am vrut sa vedem ce se gaseste si in baie, o mana o atinge pe Iana. Dar eu nu am crezut-o, crezand ca incearca sa ma sperie, dar dupa aceea s-a intors catre mine palida si-ntr-o fuga foarte rapida spunea:"Legenda e reala! Fugi cat mai poti!"
Dar eu nu, nu am crezut ceea ce incerca sa ma avertizeze, asa ca am ramas sa inspectez restul camerei. Cand am ajuns in fata unei oglinzi,
o mana rece ca gheața mi-a atins umărul aducand adevarul in spusele Ioanei care era deja in fata usii de la intrare pregatita de orice pericol. Dar odata ce am simtit mana pe umărul meu am fugit nepasandu-mi cum arata sau altceva. Ajungand la Iana am luat-o si am dispărut de acolo, promițându-ne ca nu o sa spunem nimănui ceea ce ni s-a intamplat, fiind sigure ca nimeni nu o sa ne creada.
Sfarsit!
