Toti avem momente când simțim că mai bine nu ne-am fi născut, dar e normal sa simți asta aproape in fiecare zi? E normal să stai singur in camera si să te gândesti ca vrei să fugi, sa te izolezi de toată lumea doar ca să nu mai suferi? Să pleci de fiecare data cand ai ocazia numai ca să nu mai dai ochii cu cei care te fac sa te simți nedorit sau cei care, pur si simplu, au nevoie de tine. Să vrei să te izolezi de oricine doar ca să nu mai rănești pe nimeni, fiindcă sti că esti un esec. Si esti supărat din cauza asta, iti vine să urli, să îți smulgi părul, să tipi la oricine indiferent că a greșit sau nu... dar ajungi doar să plângi intr-un colt intunecat al camerei urmând mai apoi să adormi si cand te trezești să speri că totul va fi bine. Dar niciodată nu este.
CITEȘTI
Printre Gânduri
SpiritualScurte pasaje despre orice si nimic. Gandurile mele aleatori. Voi, cei ce suferiti, cititi! Poate va ve-ti regasi in scrierile mele... poate.
