<ul class="transcripts h-transcripts" style="padding: 0px; margin: 0px; list-style: none; color: #707070; font-family: 'Helvetica Neue', Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 13px; line-height: 17.549999237060547px; text-align: start; background-color: #eeeeee;">
<li style="line-height: 1.6; font-size: 14px; margin: 0px 0px 15px;">8. Dedicatie As dori sa le multumesc mamei mele, lui Pat Jarvis si numerosilor mei pacienti, care mi-au fost cei mai buni profesori.</li>
<li style="line-height: 1.6; font-size: 14px; margin: 0px 0px 15px;">9. Introducere Una din întrebarile care mi se pun frecvent suna astfel: "Când ai început sa devii interesata de chestiunile spirituale?" Raspunsul meu este ca nu-mi amintesc vreo perioada de timp când nu am fost constienta de lumea spirituala. Mama mea era implicata în vindecarea spirituala si îmi amintesc ca vorbea adeseori de "medicina de frontiera" si de învataturile spirituale. Ea a fost aceea care a trezit în mine aceste aspecte care faceau deja parte din adevarul meu interior. Nu îmi imaginam însa pe vremea aceea cât de importanta va fi peste ani, pentru viata si pE:mtrucariera mea profesionala, aceasta familiarizare cu legaturile dintre corp, minte si spirit. Prima mea amintire din copilarie se refera la o perioada în care aveam 14 luni. Îmi amintesc cum papusa mea preferata a cazut între doua scaune de lemn, facându-se tandari. Am fost neconsolata; am privit cu oroare cum ramasitele ei au fost adunate si aruncate la cosul de gunoi, 9</li>
<li style="line-height: 1.6; font-size: 14px; margin: 0px 0px 15px;">10. fara prea multa ceremonie. Nu-mi venea sa cred ca nimeni nu face nimic pentru a reda totalitatea vietii sale, oricât de imaginara era ea. Acel incident a trezit în mine dorinta interioara de a face tot ceea ce îmi sta în puteri pentru a-i ajuta pe oameni sa se vindece, dar si sa atinga starea de totalitate. De fapt, cuvintele "sanatate" si "vindecare" provin din cuvântul german "totalitate" sau "a-si regasi unitatea". Am înteles foarte rapid ca aceasta vindecare trebuia sa înceapa înainte de toate cu cel care doreste sa îi ajute pe altii, adica cu mine. Când a sosit timpul sa-mi aleg o cariera, am optat pentru una din profesiile medicale, cu speranta ca îi voi putea ajuta astfel pe oameni sa mearga pe calea lor naturala, în mod profesionist. Când am intrat pentru prima oara pe portile facultatii de medicina, eram plina de sperante, convinsa ca îmi voi putea îndeplini astfel visul de o viata. Chiar în acea zi, am stat, împreuna cu opt colegi, în jurul unei mese pe care statea primul cadavru pe care îl vedeam în viata mea, gata sa învat totul despre fiinta umana. Am înteles totusi repede ca exista o problema, ca acelui corp îi lipsea ceva esentiaL .. si anume viata! De aceea, am asteptat cu nerabdare practica din spital. Aici, ni s-a permis - în calitatea noastra de studenti la medicina - sa îi consultam si sa îi pipaim pe bietii pacienti, care nu banuiau nimic, cu scopul nobil de a ne perfectiona 10</li>
<li style="line-height: 1.6; font-size: 14px; margin: 0px 0px 15px;">11. cunostintele referitoare la boala. Orice întrerupere verbala din partea pacientilor interventie neavenita. era privita de multe ori ca o "Va rog, raspundeti la întrebare". Nu aveam timp pentru discutarea problemelor lor sociale si emotionale. Mi-am dat seama, din propria mea experienta, ca atunci când lucrezi într-un spital, nu prea ai timp sa-ti amintesti ca fiecare pacient are si o viata personala, care nu are nimic de-a face cu spitalul si cu boala, ca mai presus de orice, si ei sunt oameni. În timp ce îmi ascultam pacientii vorbind, îmi devenea tot mai evident faptul ca aveau vieti stresante, casnicii destramate, probleme cu copiii, pierderea slujbelor, rude bolnave etc., iar pregatirea mea medicala nu ma ajuta sa fac în mod corespunzator fata acestor probleme. Stiinta pe care am învatat-o facea o distinctie clara între bolile trupului si cele ale mintii, cele din urma fiind tratate exclusiv în departamentele de psihologie si psihiatrie ale spitalului. Singurele conexiuni facute aveau legatura cu asa-numitele boli psihosomatice (psyche = minte, soma = trup). De multe ori, acest termen era folosit ca diagnostic atunci când analizele nu reuseau sa reveleze cauza bolii unui pacient. Acesta parasea biroul medicului cu convingerea ca simptomele bolii sale nu existau "decât în . mintea sa", ceea ce amplifica starea de stres si lipsa oricarei sperante. 11</li>
