Destin Necruțător l.Asuprirea

Lupta

-  Duhnești! Iar!

-  Ce-ți pasă ție de mine?

-  Îmi pasă pentru că sunt sora ta și ar trebui sa-mi pese!

- Cum se face ca tu ai întotdeauna ceva de comentat? Nu pot sa vin acasă fără ca tu sa nu-mi ții morala ca ma droghez ,fumez și beau! As fi vrut sa nu te fi născut și tu ca sa te ții non stop coada de câine după mine! tipa Sam.

    Atunci își dădu seama de greșeala făcuta.În ochii ca de safir ai Rosei apărură lacrimi.Sam exagerase de aceasta data. De obicei era o cearta pe un ton rezonabil ,dar în seara aceasta era mai drogat ca de obicei și țipase la ea. Ea era obișnuită cu fratele ei asa cum era ,dar nu țipase NICIODATĂ la ea.

-       -M-am gândit ca poate te-as putea ajuta într-un fel ,dar nu trebuia sa tipi la mine…spuse ea cu o voce  abia auzita. Sam era plin de furie oarba și de alcool ,dar mai ales de furie. Și atunci a explodat.

-       -Nu ma interesează PĂREREA TA!!! Nu ești decât un nimic! Si totuși vrei sa îi cunoști pe mama și pe tata cu atitudinea asta!! Te crezi mai tare decât mine ,dar sa-ți spun ceva păpușă:Nu eu sunt cel de care rade toată școala! Nu ești decât o ciudata care nu face nimic altceva decât sa stea și sa deseneze și sa asculte muzica!Eu ma  integrez în societate ,dar nu și tu! Nu ești nimic altceva decât o puștoaică răsfățată!

      Ei nu-i veni sa creadă ce tocmai auzise. Și îl văzu. Îl văzu pe Michael în spatele lui Sam Auzise tot! Michael aflase ceea ce ea încercase în tot acest timp sa ascundă. Încerca sa plece din camera ,dar Sam o prinse de încheietura și o trase spre el. O prinse  cu ambele mâini. Și deodată Michael aparu lângă ei și totuși nu făcea nimic. Era ceva ciudat.  Ea încercă sa scape și reuși. Fugi cat o ținură picioarele dar fratele ei avea sa o prindă dacă măcar se sinchisea sa încerce. Ieși afara pe ușa din spate.Se împiedică de niște lăzi.

- Rosa stai!

- Lasă-ma...murmura ea.Ridică capul și-l văzu pe el...pe Michael. Dar nu era el. Nu fusese de fata când se certaseră. Fusese doar în imaginația ei. Răsuflă ușurata dar tot trebuia sa se apere deoarece fratele ei era extrem de periculos mai ales în starea aceasta.

- Nu poți sa te aperi nici fugind darămite luptând!

Atunci se puse în mișcare și veni spre ea.Văzu furia unui animal în ochii lui. Dacă o prindea o distrugea. Începu sa plângă ,dar se ridica și începu sa fuga. Urca scările pana în camera ei ,dar el era deja acolo. Cum făcuse asta? Coborî iar acolo o prinse. Nu mai înțelegea nimic. Unde era cu adevărat Sam? 

- Calmează-te! îi ordona Sam.

În acel moment lacrimile curgeau ca șiroaiele de apa. Unde era fratele ei? Unde erau părintii ei? Unde era alinarea ei? De ce lipseau toate astea? Întrebări fără răspuns o chinuiau. Sam o strânse la pieptul lui.

-Îmi pare rău!Nu am vrut...

”Nu știi nimic altceva decât sa plângi?„

”Pe bune? Iar plângi?„

”Arătare ,pleacă din clasa și smiorcăiește-te altundeva!„

”Ce crezi ca rezolvi cu plânsul?„

Întrebările din trecut veniră ca o tornada în capul ei. Încerca sa-l strângă și ea în brate pe fratele ei deși ii venea puțin cam greu din cauza poziției în care era. Era într-o stare instabila și nu prea știa dacă sa fuga de Sam sau sa stea în continuare acolo. Și comentariul lui Sam era la fel de stupid ca și momentul actual:

-Te voi distruge! Aceasta era doar o gluma stupida de-a lui ,dar Rosa o lua ca atare. Începu sa se zbată acesta fiind răspunsul întrebării:Fugi sau stai cu el? Se zbatu ,dar totul deveni rosu. Încerca sa-și amintească lângă ce se afla:Măsuța! Se izbise de măsuța.