A venit

137 7 0
                                    

Dimineata, cand m-am trezit, aveam o durere mare de cap. M-am ridicat usor in fund si m-am rezemat cu mana de perna. M-am uitat la perna si era uda. Mi-am amintit tot ce s-a intamplat aseara. Eram trista si stiu ca tatal meu a fost dus inapoi la inchisoare.

Usa s-a deschis si pe ea a intrat...nu pot sa cred...era chiar bunica mea.

Bunica- Ce faci scumpo? Cum te simti?

Eu- Ma simt bine. *uitandu-ma in alta parte*

Bunica- De ce ai ochii rosii? Ai plans cumva? *uitandu-se ingrijorata la mine*

Eu- Bunico, pot sa iti spun ceva?

Bunica- Normal. Spune. *punandu-se pe scaunul de langa pat*

I-am povestit tot ce s-a intamplat seara dupa ce a plecat Ana. Am inceput iar sa plang. Tremuram toata si simteam cum imi arde pielea.

Bunica se uita ingrijorata la mine si imi pune o mana pe fata. Atunci cand mana ei face contact cu obrazul meu fierbinte se sperie.

Bunica- Doamne, Cosmina, frigi foarte tare.

Cand am auzit mi-am pus mana pe frunte dar nu simteam nimic.

Eu- Bunico, sunt bine. Nu frig.

Pana sa termin eu de spun bunica a chemat asistenta. A inceput sa ma atinga pe toata fata. Nu ma simteam prea in largul meu. Nu sunt obisnuita sa ma atinga multa lume.
Dupa o ora bunica a semnat fisa si asistenta a spus ca pot pleca acasa.

Cand am ajuns acasa am observat ca bunica nu avea niciun bagaj cu ea.

Eu- Bunico, de ce nu ai niciun bagaj la tine? Am crezut ca o sa stai aici cu mine.

Bunica- Eu nu voi sta aici, dar tu vei veni la mine.

Eu- Bunico, nu pot sa o las pe Ana. Este singura mea prietena.

Bunica- Am vorbit deja cu ea. Si ea o sa vina cu noi. Doar este vacanta de vara.

Eu- Serios?

Am sarit in bratele bunicii mele. Eram foarte nerabdatoare. Nu am fost niciodata la ea si m-ai ales ca sta si langa mare.

Eu- Si cand plecam?

Bunica- Peste cateva ore avem trenul spre Constanta.

Am mers repede spre camera mea sa imi fac bagajele. Dupa cam o ora mi le-am terminat si am mers la bunica mea.

Eu- Peste cat timp avem trenul?

Bunica- Aduti bagajele ca trebuie sa vina si Ana si plecam.

Eu- Acum?

Bunica- Da. Haide ca trebuie sa plecam.

Mi-am luat bagajele si am iesit cu bunica mea pe usa unde am gasit-o pe Ana. Cand am vazut-o am sarit in bratele ei deoarece o sa fiu la mare cu cea mai buna prietena a mea si cu singura mea prietena.

Tipa depresiva / ff. cu Cristi si Vlad MunteanuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum