The royal witch

Prolog

       Numele meu este Madison Heather si am 17 ani. Sunt o eleva normala cu o viata normala sau cel puţin eram pana cand viata mea a luat o întorsãturã neaşteptată. Părinţii mei s-au decis sa divorţeze. Motivul? Ei bine nu stiu. De fiecare data cand intreb mi se spune doar "nu ne-am mai inteles" sau "asa am decis ca e mai bine". Motive patetice. Stiam ca era ceva la mijloc si trebuia sa aflu. Ei bine nu a fost o idee buna de a afla adevaratul motiv.  De ce?  Pentru ca mama a avut o aventură. My damn life!  Si uite asa am hotarat sa raman cu tata. De ce?  Pentru ca am vrut sa fac o schimbare. La ce ma refer? Ei bine in general fiecare copil in situatii ca "divortul" rămân cu mama. Poate ca as fi ramas cu mama mea dar adevarul este ca ma inteleg mai bine cu tata. Tot ce nu stiam până in momentul de fata este ca trebuie sa ma mut. Unde? In alt oras. O casa noua. Un liceu nou. Prieteni noi.
   Eram entuziasmata. Da. Poate suna ciudat dar nu pot numi locul asta "acasa". Simt ca aici nu este locul meu. Nu ma simt eu.

Mama: — Madison trezeste te!
Eu: ....
Mama: — Madison Heather! Daca nu te trezesti vei ramane acasa!
Aud vorbele mamei. Sunt chiauna. Ma gandesc de ce as ramane acasa si unde ar fi trebuit sa plec.
Eu: — Stiu! Adica...m-am trezit! 

Ma ridic din pat. Cel puţin incerc. Reusesc si incep sa imi fac rutina de dimineaţă.

Eu: — Sunt gata. Tata unde esti? 
Mama: -Tatal tau te aşteaptă in maşină.
Eu: — Oh! Pai... ok. Am plecat.
Sunt atat de indiferenta. Adica nu sunt in relatii bune cu mama dar o iubesc asa ca o îmbrăţişez si plec.
Tata: — In sfarsit. Greu te trezeşti.
Eu: — Neata si tie tată.

    Odata cu îndepărtarea de casa simt furnicaturi la stomac. Eram entuziasmată. Poate prea entuziasmată. Drumul dureaza aproximativ 5 ore. Imi scot castile si le pun la urechi. Dau drumul la muzica.

   Timpul trecuse repede. Cobor din maşina. Privesc catre noua mea casa. Era superba. De abia astept sa o vad si din interior. Nu mai stau pe ganduri asa ca apuc repede geamantanul si intru in casa. Deschid usa. Raman surprinsa de frumusetea casei. Era in stil vechi. Nu stiu de ce dar ma atragea. In sfarsit ma puteam simti ca "acasa".

Tata: — Ai de gând sa stai aici si sa te holbezi toată ziua sau sa iti despachetezi? 
Eu: — Imi place prea mult casa. De abia astept sa imi vad camera.

       Alerg cu geamantanul in mana spre camera mea. Deschid usa si rămân uimită. Peretii erau de un lila pal iar la geam se afla o perdea alba imprimata cu stele. Pe jos era un covor pufos negru. Era camera perfecta. Ma simteam ca in al noualea cer. 

     Incep sa imi despachetez. Imi caut telefonul vrand sa stiu cat este ceasul. Este 20:30.

Eu: — Tataa am terminat de despachetat! 

Nici un raspuns. Era linişte. Nu era in living sau bucatarie asa ca ma duc in camera lui. Usa era crăpată. Il vad că citea ceva.

Eu: — Tata? Ce faci? Ce citesti?
Tata: — Nimic important. Sunt legate de munca.

Pot vedea panica din ochii lui dar de ce era asa? Sa fie din cauza acelui bilet? Meh. Daca era vreo problemă imi spunea. Nu? Stomacul imi chioraie.

Tata: — Cuiva ii este foame?
Eu: — Da... ce mancam?
Tata: — Am comandat pizza. Preferata ta.
Eu: — Serios? Esti cel mai bun.
Tata: — Spui asta pentru ca am comandat pizza? 

Am inceput amandoi sa radem si dupa am inceput sa mancam.
Dupa ce am terminat de mancat am vrut sa stiu mai multe despre noul liceu.

Eu: — La ce liceu merg? Este bun?
Tata: — Te am inscris la cel mai bun liceu. Crede-ma o sa-l adori. Se numeste Lawrenceville.
Eu: — Sper sa fie asa cum zici. Si cand incep?
Tata: — Maine la 08:00.
Eu: — Cee?! Maine?! De abia astept. 

Tata incepe sa rada. Eu topaiam de fericire. Nu mai stau mult si alerg spre camera mea.

Eu: — Noapte buna, tată!
Tata: — Noapte buna, Mady! 

Ziua următoare

   Aud alarma. Inting mana spre telefon. Inchid alarma. Ma ridic somnoroasă din pat. Era 06:50. Incep sa imi fac rutina de dimineaţă.
Ma duc in bucatarie. Tata ma astepta cu masa pusa.

Eu: — Neata, tata!
Tata: — Buna dimineaţa, Mady! Cum ai dormit?
Eu: — Super. Imi ador camera. Parca ma atrage. Simt ca am mai fost aici.

Cand am spus asta am vazut cum tata s-a schimbat la fata. Era panicat?

Eu: — Tata?! Esti bine?
Tata: — Da.. Ma bucur ca te-ai acomodat atat de repede. Acum pune mana si mănâncă pana nu se raceste mancarea.

    Am inceput sa mancam amandoi si dupa am urcat in masina. Sunt nerabdatoare. Pe drum admir peisajul. Mi se parea cunoscut locul asta. Era un deja vu.