Funny poems (poezii cu haz)

Acceleratul (G.Toparceanu)

                                                         ACCELERATUL 

                                                                    de GEOGE TOPARCEANU 

Peste fagi cu vârfuri sure

A căzut amurgul rece.

Înserarea mută trece

Furişată prin pădure.

Spre apus abia s-arată

Printre crengi, întunecată,

O văpaie de rubin...

Din frunzişurile grele

De-nnoptate tot mai vin 

Glasuri mici de păsărele...

Reci şi palide-n senin

Se ivesc deasupra stele.

*

Şi deodată, dintre dealuri

Se desprinde larg un zvon

Depărtat şi monoton,

Ca un murmur lung de ape

Revărsate peste maluri...

Creşte-n luncă, mai aproape,

Umple văile vecine

De răsunet mare...

Vine!...

Fulger negru... trăsnet lung 

Dus pe aripi de furtună,

Zguduind pământul tună,

Zările de-abia-i ajung...

Parcă zboară,

Parcă-noată,-

Scuipă foc, înghite drum,

Şi-ntr-un valvârtej de fum 

Taie-n lung pădurea toată...

A trecut...

Dinspre câmpie,

Vuiet greu de fierărie

Se destramă în tăcere...

Scade-n depărtare...

Piere...

*

Iar în urmă-i, din tufişuri,

De prin tainice-ascunzişuri,

Se ivesc pe jumătate,

Păsărele ciufulite,

Alarmate

Şi-ngrozite:

-Cine-i?...Ce-i?...Ce-a fost pe-aici?...

Ciripesc cu glasuri mici

Cinteze şi pitulici.

Doar un pui de piţigoi,

Înt-un vârf de fag pitic

Stă cu penele vâlvoi

Şi, făcând pe supăratul:

- Ce să fie? Nu-i nimic.

A trecut Acceleratul......:))