Un adevar trist.

o speranta prinde viata

Va trebui sa faci tot ce iti spun! nu m-ai ai voie nici macar afara!! cel mai important e sa iti cauti ceva sa muncesti!!! La aceste vorbe absurde ale surorii mele vitrege raman fara grai. Nelinistita intru in casa , imi pun repede imbracamintea in geanta si ies din locuinta . nu mai pot de nervi! efectiv m-am saturat de toate certuriile si problemele astea tampitr.  Kate nici macar nu incearca sa ma opreasca sa ies din casa. Nu ii pasa deloc de mine ! Ii cea mai rea persoana pe care o cunosc.

Este asa de frig afara! Nici nu stiu unde sa merg si sa cer indurare. Dar nu... nu o sa cer indurare de la nimeni. Nu am nevoie de ajutorul nimanui. Sunt o persoana puternica si independenta.  Luminiile felinarelor isi reflecta lumina lor in apa de pe asfaltul abia atins de ploaia care a prins viata in momentul in care am intrat in casa si si-a pierdut forta cand am iesit din acel loc blestemat de toate spiritele rele.  Un lucru aproape imosibil, dar totusi acesta este adevarul  . Parca si norii au plans din cauza tristetii mele fara sfarsit si remediu.  Ma uit la cerul intunecat care emana un sentiment de perfectiune in timp ce imi plang de mila. Cu ochii tulburi zaresc o stea cazatoare pe bolta cereasca si parca mi se contureaza o speranta in mintea mea ametita.

Orea sa il chem pe el? Pe cel care reuseste sa aduca un gram de fericire in viata mea inutila? Oare va veni? Oare ma va intelege? Nu,nu pot sa il chem! Daca il voi chema va afla de minciuna pe care i-am spus-o si ca am un statut modest.

Lacrimile  pline de regrete se preling pe fata mea palida . Cu o emotie de nedescris imi rasuna in golul sufletului si ma hotarasc sa il sun . El raspunde la telefon cu o voce ragusitaa si imi sopteste:,, ce s-a intamplat ? de ce ma suni la ora asta tarzie?". eu ii raspund cu o voce  tremuranda ca sunt in parc si ca am nevoie de ajutorul lui. in cateva minute , care mi se par o eternitate infricosatoare , apare. Cu un ticou alb  precum puritatea , o pereche de pantaloni negri ca zmoala , o pereche de adidasi si un zambet imbietor vine spre mine , ma ia in brate, ma saruta pe frunte, isi pune o mana in parul meu negru ca noaptea ,cu suvite in toate culorile la varfuri si ii cade o lacrima ca o stea ce isi ea adio de la suratele sale si de cer pentru a ajunge pe pamantul abia aparut. In aceasta clipa inca  o speranta isi face loc in sufletul meu mohorat. El imi sopteste la ureche sa nu mai plang si sa nu mai fiu trista deoarece imi fac singura un rau de nedescris si il fac si pe el sa sufere . Fara nicio ezitare ii spunt tot adevarul cu vocea mea suspinanda. El nu mai poate de furie, se face rosu se uita in ochii mei injunghiati de regrete si disperare si ma ia in bratele lui puternice . El raman uimita si totul se opreste: parca am fi doar noi doi pe lumea asta. Perfectiunea intruchipata! Imposibil de posibil! Nu pot sa cred asa ceva... nu pot! Eu insemn ceva pentru o persoana! El ma duce pana la masina lui, deschide usa, ma pune cu delicatete pe scaun ,imi ia geanta si o pune pe scaunele din spate. Dupa care intra si el , porneste masina si ma intreaba cu un zambet ironic:,, Unde vrei sa mergem?" eu ma uit la el cu ochi mari si il intreb socata:,, Poftim? Cum adica? Nu inteleg." In acea clipa ma ia de mana si imi sopteste la ureche:,, Eu chiar te plac, ce nu intelegi? De cand te-am vazut prima oara am simtit ceva , tu ai ceva aparte. Fiecare fata ii speciala , dar tu... tu esti cea mai speciala fata pentru mine. As face orice pentru tine!  Doar pe tine te vreau!  Chiar nu mint ! Pe tine te iubesc cu adevarat... desi te cunosc de putin timp. " Priviriile noastre se intersecteaza sub  stelele care au vazut mii de suflete pierdute de-a lungul aniilor si mii de vietii distruse in bucati minuscule de disperare si neputinta. Oare se va schimba vreodata omenirea? In incercarea de a deveni perfecti , ne pierdem personalitatea,scopul in viata si pe cei ce ii iubim.  Acesta este un adevar trist fara cale de intoarcere. dar intotdeauna ne vom pune intrebari si vom cauta raspunsuri imposibile si inexistente. Viata stelelor este vesnica pe cerul nostru, oare de ce nu suntem si noi asa? Chiar si asta este o iluzie ,una fara leac. Ce vedem noi pe cer este doar lumina unor stele la sute de mii de kilometri departare ce si-au dat de mult duhul. In speranta de a gasi un leac pentru nemurire uitam sa profitam de fiecare clipa de pe aceasta planeta. Nu ne gandim ca nemurirea este un blestem ce te indeamna sa faci lucruri ingrozitoare fara pic de sens si intelepciune. Cu toate acestea unii tot isi doresc acest blestem deoarece firea omului este sa capete ceva ce nu poate avea. Acesta este omul. O forma de viata ce nu are limite... intotdeauna isi doreste mai mult,desi nu arata sau nu isi da seama;o bucatica din el tot isi mai doreste ceva.  Acest fapt este irelevant. Totul pare a nu avea un sfarsit,totusi are unul,dar acesta duce la un inceput cu totul neasteptat. Un inceput care iti poate da aripi sau un inceput ce iti poate distruge neinsemanata viata. Totul pare asa de ciudat , dar aceasta este viata unui om. Dupa cateva clipe revin cu piciorele pe pamant ,langa persoana pe care o iubesc si ma uit in ochii lui sinceri. Este asa de ... de anormal sa reusesti sa fi cu singura persoana pe care o iubeste in acest iad . Nu degeaba se spune,,iadul pe pamant". Totusi iubirea lui distruge aceast crunt adevar. parca mi-am luat zborul impreuna cu persoana cu care ai vrea sa iti petreci restul vietii. Fara nici o ezitare el imi saruta buzele dulci insetate de iubire . Pentru cateva secunde imi uit trecutul si simt ca tot ce conteaza este sa fiu cu Dean . Daca ar dura mai mult acest sentiment... din nefericire totul se termina. Sunt asa o proasta ! Cum sa gandesc astfel?! Un tip ca el sa placa o ciudata ca mine?! Nu il merit! este prea bun pentru mine... Nu merit pe nimeni! Tot ce merit eu este durerea! Doar durere si suferinta!! Viata asta este asa complicata si anormala!