Vestea

2 0 0
                                    

- Poftim ? spun eu , in sincron cu Alex.
- Cand ? continui eu .
- Intr-o saptamana .

M-am uitat speriata la Alex . El nu parea sa aibe o reactie diferita de a mea . Habar nu aveam ce o sa se intample dar sincer nici nu eram prea curioasa .

Dupa foaarte multe ore de discutat , Alex si ai lui in sfarsit pleaca acasa .
Bineînteles ca mi-am sunat prietenele sile-am spus tot ce urmeaza sa se intample. Am foarte mult noroc ca le-am cunoscut . Nu stiu ce m-as fi facut fara ele . E okay , mi-au spus ca vor fi alaturi de mine si de data asta.

Din cate am inteles timp de doua saptamani Alex va sta la mine . Vom fi doar noi doi . Va fi destul de ciudat .

Dupa o saptamana

Astazi este ultima zi cu ai mei . Alex tocmai a ajuns la mine . Mai avem cate ceva de discutat inaite ca parintii nostrii sa se indrepte catre aeroport pentru a ajunge in Bulgaria .

I-am imbratisat luung pe ai mei inainte sa plece , asa cum a facut si Alex .
I-am vazut cum pleaca si ma simteam distrusa . Probabil si Alex la fel . Pentru a ne mai stapani emotiile ne-am luat in brate reciproc . Chiar imi trebuia asta . Ma tinea strans la piept . Nu mai voiam sa ii dau drumul  . Ma simteam asa de bine si de in siguranta in bratele lui . As fi stat asa in continuu.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 14, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

From A Disaster To A BlessingUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum