Un băiat simplu, născut într-un oraș modest de 16 ani, nu sunt împotriva Credincioșilor dar nici a Ateilor pentru ca drepturi și opinii diferite bla bla bla ... adică război și ură.
De ce nu sunt credincios complet ?
Nu merg pe principiul hai spune repede *Nu ai văzut nu crezi*
Corect nu l-am văzut pe, Dumnezeu dar nu poți spune că nu există cât timp nu poți sa dovedești, am început sa merg la biserica mai rar, pentru ca nu mă simt bine acolo și nu ma pot închina cum făceam înainte la fiecare, biserica este o clădire nu pot efectiv si casa mea este o clădire si nu ma închin la ea, am avut nevoie de ceva timp sa îmi dau seama de asta, dar totul era așa ușor.
Am rămas doar cu rugăciunea de seară care pentru mine a rămas sfântă indiferent de părerea oamenilor care ma văd, uneori simt ca nu trebuie sa o spun și merg la somn fără, nu ma rog pentru mine în primul rănd, mă rog pentru toată lumea, sănătate, și noroc după ultima data vine și fraza doamne ajuta pe toată lumea, cât și pe mine dacă mai poți.Nu ma numesc nici ateu pentru simplul fapt ca dacă resping biserica nu îl resping și pe, Dumnezeu este o diferența foarte mare, de la cer la pământ.
Când eram mic totul se baza pentru mine după cum credeam, pe încrederea ca, Dumnezeu îmi va da ajutorul când îl contactez prin toate lucrurile și obiceiurile ce țin de biserica și căile acesteia împărtășanie etc... dar cu timpul după multe dezamăgiri am înțeles ca nu ai pe nimeni înafara de tine sa facă totul pentru tine nu ca ar fi ușor?Războiul pe rețelele de socializare între atei și credincioși se duc zilnic
Războaie ce țin de:Și nimeni nu ajunge la un compromis și
Sfârșește toată lumea înjurată și mai fericita cu gândul ca z* sau y* a avut dreptate de-aia nu ma complic cu paginile astea.Cu mentalitatea asta încă voi rămâne la granița acestor lumi pana am să mă hotărăsc.