Ispita

Capitolul I

  In urma cu 5 ani si jumatate

     Era vacanta de vara si după ultima despărțire nu ma mai interesa de  nicio relație. Singura relație pe care o aveam era cu prietena mea cea mai bună, Daiana. Ne cunoșteam de când eram mici, era cu un an mai mica decât mine si locui-am la o scara distanta una de alta.

Ocazional vorbeam cu un amic, ca sa ii zic așa, si zic asta deoarece îl cunoscusem într-o zi la un supermarket in timp ce așteptam la coadă, iar de atunci nu îl mai văzusem. Am aflat mai târziu ca plecase la munca in Italia si ca avea sa stea un timp acolo așa ca vorbeam la telefon aproape pe fiecare seara.

Vorbeam atât de mult cu el încât aveam impresia ca îl cunoșteam foarte bine, lucrul ciudat era faptul ca deși nu ma cunoștea de mult timp si nu avusesem ocazia sa stam de vorba fata in fata știa mereu când sunt supărată fără sa ii spun, ceea ce îmi dădea de gândit, oare era chiar așa atent la tonul vocii si la felul cum vorbesc de știa mereu ca nu sunt in apele mele?

Vorbeam mult cu el, despre orice, era un prieten ascultător si ma făcea mereu sa rad. Avea un ras "colorat", iar la auzul acestuia nu puteai a te abține sa nu râzi si tu, fie de gluma spusă, fie de râsul lui. Îmi amintesc ca odată chiar i-am spus faptul ca râsul lui ma amuză, uneori, chiar mai mult decât gluma pe care o spunea.

Nu știu cum, dar lunile au trecut repede si se apropia ziua ca Dylan sa vina acasă. Îmi amintesc si acum faptul ca eram trista din cauză ca eu nu voi fi acasă când va veni el. Făcusem 18 ani si drept cadou de majorat plecam in vacanta la un prieten de familie, in Germania.

La început Dylan nu a vrut sa îmi spună ziua exactă când va veni acasă, dar știind ca voi pleca a fost nevoit sa îmi spună. La început îl consideram un prieten, amic, dar pe parcurs cu cat vorbeam mai mult cu el, cu atât ma atașam mai mult. Începuse sa îmi para din ce in ce mai rău ca nu îl voi vedea când va veni acasă. Își dăduse seama după felul cum vorbeam cu el ca îmi plăcea de el si cu siguranța si lui ii plăcea de mine.

Nu mi-a venit a crede când mi-a spus ca va veni mai devreme acasă si ca ne puteam vedea înainte sa plec. Eram foarte nerăbdătoare sa îl întâlnesc. Într-un final a sosit ziua mult așteptata. Fusesem nerăbdătoare toată ziua sa îl vad si cu cat se apropia ora sa ne vedem cu atât aveam mai multe emoții.

Intr-un final ne-am intalnit, ma astepta cu masina la colțul cartierului unde locuiam, am urcat in masina si in secunda urmatoare m-a luat in brate si m-a strans tare. Mâinile îmi tremurau, si parca il vedeam cum râdea de mine. Am plecat sa ne plimbam, ma uitam la el si nu îmi venea sa cred ca venise acasa. Am oprit aproape de un lac, am vorbit putin spunandu-i ca eram tare bucuroasă sa il vad, dar si trista ca a doua zi trebuia sa plec. Intr-un moment de neatenție m-a tras spre el si m-a sărutat, bineînțeles ca i-am raspuns la sărut inima batandu-mi foarte repede. Timpul a trecut repede alături de el si trebuia sa ma duc acasa deoarece a doua zi trebuia sa ajung la aeroport. Îmi părea asa de rău ca trebuia sa ma duc acasa,dar nu aveam ce face. Ma adus pana in fata scării, l-am sărutat de noapte buna si am fugit fericită in casa.