Aveam doar...4 ani cand m-am mutat in orasul Edinbrugh, deoarece mama considera ca fostul nostru oras era prea plictisitor si ca fosta noastra casa era prea mica.Au cautat mult timp "casa perfecta".Si am gasit-o...casa perfecta blestemata.
De la 4 ani am cunoscut cum e sa fi mort...prietena mea mi-a spus tot...Sincera sa fiu am crescut mai mult cu ea decat cu parintii mei , pentru ca parintii mei stateau mult timp plecati cu serviciul , dar ma lasau cu o bona. Prietena mea era foarte geloasa dar si foarte ciudata deasemenea..mereu dupa ce bona intra la mine si ma saruta de noapte buna...se transforma total!!Cand iesea din dulapul meu ,unde-i placea cel mai mult, ochii ii dispareau-erau doar niste goluri din care sangele cugea neincetat-,parul ii era ciufulit si ars ce ii flutura in toate partile acoperindu-i corpul inalt,atat de slab iar jumatate din corp era aproape inexistenta ca si cum ar fi iesit dintr-un incendiu. Iar pana dimineata ...bona disparea fara urme, fara zgomote...fara nimic!
Am crescut cu aceata oroare...din ora-n ora la "fix" si 6 minnute ma vizita statea fix o ora si pleca, de 6 ori pe zi.Facea totul in functie de numarul "6"!Nu conteaza pe unde eram, nu conteaza unde plecam sau cu cine eram..."ea" ma urmarea!Eram prinsa intr-o capcana dintre lumea viilor si a mortilor...Era capcana lui Lucifer! Iar de cand am vazut-o prima oara am stiut ca sufletul meu avea deja un loc bine stabilit in "calduroasa" casa a iadului!
Din ziua in care am implinit varsta de 6 ani nu m-a mai vizitat, dar un cosmar plin de intuneric ma umbrea chiar si-n cele mai insorite zile.
"Data de 06.06.2016 ,ora 06:00 pm. , tocmai ce ajusesem acasa .Deschid usa de la intrare iar un miros apasator de moarte ma izbi atat de tare incat era sa-mi pierd echilibrul."MAMA!!"-"TATAA!!!"...dar niciun raspuns,asa ca incep sa investighez casa.Ceva ma opreste brusc in dreptul usii de la bucatarie.Era acea senzatie de "NU INTRA AICI,FUGI!", tocmai acel sentiment ce te obliga sa verifici.Ma indrept cu pasi mici si cu ochii inlacrimati catre usa...ma uit la clanta patata de ceva cleios.Apas usor pe clanta, nici nu apuc bine sa deschid usa si sa arunc o privire cam in ceata in buctaria sumbra....ca cineva sau ceva trage de usa cu putere dupa care o impinge la loc.Dand cu capul de usa cad pe jos gemand de durere.Imi frec capul putin cu mana stanga deschis un ochi usorsi -nimic-, clipesc pret de o secunta si mama in fata mea cu un cutit infipt in fata ei total desfigurata imi zamest in timp ce isi intindea mana spre mine tremurandu-i puternic.Fix cand voiam sa tip si am strans din ochii mama disparu ..sau mai bine zis ceva o tara de par spre scarile care duceau la pod....Priveam ingrozita toate aceste intamplari dupa tocul usii de la bucatarie,asteptandu-mi sfarstul cu din ce in ce mai multa nerabdare pentru a sfarsii toate acestea cat mai repede.
Dupa cateva minute, tata coboara cu un cutit plin de sange de pe care lingea cu atata placre sangele mamei...Se indrepta spre mine cu o satisfactie atat de vizibila, iar cu fiecare pas pe care il facea spre mine, -in timp ce eu ma taram pe jos prin bucatarie pentr a ma indeparta de el-, ochii lui se innegreau, mainile ii imbatraneau si i se lungeau, trupul i se deforma schimbndu-si culoarea ca cea a zapezii nepatate inca de sange ...se transforma in pr-pri-prieten mea! Ma apucat de par brutal mangaindu-mi parul cu lama cutitului.Ma urcat intr-o camera de la etaj in acelasi mod dupa care oroarea a inceput...Ma aruncat pe pat brutal sarind deasupra mea ...a mai lins o data cutitul pentru a-l curata ...dupa care a inceput sa-mi desena pe fata diferite semne in sange razand de placere.Imi taia fata incet in frabjuri deslipindu-mi fiecare particica de piele de pe fata...acesta fiind sfarsitul meu."
Am crescut cu acest vis...in fiecare noapte, in fiecare saptamana,in fiecare an...singurele zile fara acest cosmar erau zilele mele de nastere.
-anul 2016-
Tocmai ce trecuse ziua me de nastere ce avuse loc pe data de 05.06.2016...si urma asa-zisa mea moarte...dar nu avem sa cred pana nu mi se intampla...Am ajuns acasa , stateam in fata usii de la intrare intrebandu-ma daca este adevarat ...daca e mai bine sa fug sau sa intru sa-mi infrunt destinul...asa ca am ales ceva ce oricine ar alege! Am ales in intru!
Ei bine ce s-a intamplat nu mai are ost sa va spun ca v-am explicat in detaliu tot...Deci dupa 10 de la acel incident nimeni nu a mai indraznit sa intre in aceasta casa!! Pana cand linistea mi-a fost tulburata de "noii" nostrii chiriasi! Sa nu spuna ca nu au fost vertizati...si-eu cautat-o cu mna lor...daca tot a venit pana aici sa nu fi venit degeaba...si... de ce sa nu vada istoria acestei casa sau mai bine...de ce sa nu o traiasca!?
Deci acesta ar fi "primul capitol" ! Sper sa va placa papadiilor:)) Daca va place imi puteti lasa un comm in care imi puteti spune parerile sau ideile<3 Pana la urmatorul capitol eu va urez o viata usora si..informativa desre isoria unui loc inainte de a pasi acolo! :*
