o prietenie adevarata

capitolul 29

Spun si mergem amadoi cu bagaj cu tot si imi spune:
-eu plec dar te sun .
-ok.
Spun si ma duc sa-mi iau cartofi si incep sa ma plimb si il sun si îi spun:
-Să ghicesc... ai primit un dans in poala si acum te simti vinovat. (Damon)
-De unde stii? Foarte amuzant .

- Petrecerea ta este mai buna decat cea pe care am organizat-o eu, dar eu macar am stomacul plin.
-De asta te plimbi prin oraş mancand cartofi pai? Uită-te sus.
Spun si ma uit in sus si il vad si spun:
-Ce faci acolo?
-Îmi limpezesc mintea. I-am pus o intrebare foarte importanta unei fete de aseara si nu mi-a dat niciun raspuns.
-Ce aiurită.
-Nu-i nimic Probabil ca se gandeste ce decizie sa ia.
-Vrei?
-Îi aduci tu?
Spune si zambesc la el

Locul arata cam asa:

Si spun:
-Imi place aici.
-Bucură-te de asta cat mai poti si fa-ţi plinul de cartofi pai, pentru ca , grăsimea nu e prietena nimānui.
-Ai vorbit serios cand ai spus ca o sa ieu leacul . sau ai spus asta doar pentru că iti era teama ca o sa ma pierzi?
-Sincer , ambele.
-Sa-ţi spun de ce mă tem eu. Ma tem ca daca o sa-l iei, o sa pierzi ceva ce iubesti, sa fii vampir. Şi n-o sa fim fericiti daca o sa fi suparat pe mine pentru tot restul vietii.
-Nu stiu ce sa zic. Sunt foarte sexy atunci cand sunt suparat.
-Vorbesc Serios. Haide, Damon. Esti pregatit sa renunti la viata asta?

Spun si se uita putin in colo colo si se rindica si imi intinde mana si spune:
-O sa continouam discutia altadata. Vreau sa-ti arat ceva.
-Unde ne ducem?
-Pentru inceput, o sa sarim jos, asta daca nu cumva ţi-e frica si vrei sa coboram pe scari.
Spune si ma rindic si spun:
-Doar o viats avem ,nu?
-Una sau doua.
Spun si zambesc si il apuc de mana zambind si facem asta:

Si incepem sa ne plimbam pe strada si Damon la un momendat ma intreaba :
-Ce iti place cel mai mult din fi vampir?
-Daca ar fi sa aleg un lucru, ar fi faptul ca pot vindeca oameni.
-Spuse niciun vampir vreodata.
-Bine. Atunci, sa te aud.
-Imi place totul... Viteza, modul de hranire, faptul că am toate simturile intensificate si nu ma deranjeaza nici faptul ca arat mereu bine intr-o geaca de piele neagra.

Si pe mine ma apuca rasul putin iar dupa spune:
-Totusi, am uitat ceva.
Mergem si spune:
-Mi-am aminit. E amuzant si faptul ca te poti juca cu mintea oamenilor.

Si vad asta: