Ella este o fata de 13 ani, care a fost adoptata de niste oameni de stiinta, ea nestiind ce s-a intamplat cu parintii ei si de ce au dat-o spre adoptie. Ea porneste intr-o calatorie pentru a descoperi locul de unde provine, insa ceea ce nu stie ea...
Ella statea in pat, gandindu-se la cearta de mai devreme.Nu-i parea rau catusi de putin.La urma urmei, nu putea trece cu vederea asa ceva."Nu au niciun drept sa faca asta", se gandea ea."Ei nu sunt parintii mei adevarati, deci nu au dreptul sa ma minta".
Totul a inceput in aceea dimineata.Ella cauta fisa de analize a Christinei.Cand deschise ultimul sertar din camera, gasi fisa, iar apoi vazu ceva ce ii atrase atentia.Un plic de un alb spre crem, cu modele trandafirii pe margini si o sigla cu un trandafir albastru.Pe spate era scris:Pentru Elizabeth."E numele meu" isi spuse ea. "Ce ciudat...nu-mi amintesc ca mama sau tata sa-mi fi spus de aceasta scrisoare". Nerabdatoare se afle ce era inauntru, il deschise si incepu sa citeasca:
Scumpa mea Elizabeth,
iti scriu deoarece trebuie sa afli niste lucruri importante, dar nimeni inafara de parintii tai si de tine nu trebuie sa afle aceste lucruri .Dupa cum stii, te-am dat spre adoptie cand aveai 6 ani, si DA, am avut un motiv foarte bun sa o fac.Erai in pericol.Toti eram.Acum, cand citesti aceasta scrisoare, ai 10 ani, esti deja destul de mare sa intelegi niste lucruri: tu poti sa salvezi atat familia noastra, cat si prietenii nostri de cel ce ne pune in pericol.Stiu ca ti se pare o nebunie, dar e adevarat.Tu vei preveni acel dezastru, dar pentru asta trebuie sa te intorci acasa. Pentru plecarea ta spre locul unde e casa noastra trebuie sa te pregatesti din timp, de aceea i-am rugat pe parintii tai adoptivi sa iti dea aceasta scrisoare la 10 ani, pentru a fi pregatita de calatorie inca de acum. Trebuie sa ajungi la acel loc pe data de 22 august 2017, cand vei avea 13 ani, iar calatoria dureaza 2 luni, deci trebuie sa pleci pe 22 iunie.Nu iti pot explica mai multe, tot ce pot sa spun este ca vei gasi locul acela bazandu-te pe instinct, fara adrese, fara orase.Am lasat si o a doua scrisoare in care iti voi explica mai multe despre calatorie si destinatie.Intreaba-i pe Christina si pe Gabriel despre a doua scrisoare.Te iubesc mult si sper ca ne vom vedea cat mai curand.
Cu dragoste, mama ta
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Ella inchise plicul. Lacrimile ii brazdau fata, iar ochii i se inrosisera, scotandu-i in evidenta irisurile gri-albastrui."Cum au putut?"striga ea in mintea ei."Cum au putut sa imi ascunda asa ceva?!"
Ar fi vrut sa iasa pe balcon si sa urce pe acoperis (cu toate ca parintii ii interzisera), sa stea acolo ghemuita, suspinand, sa priveasca luna si stelele si sa se gandeasca la parintii ei adevarati, lucruri pe care le facea ori de cate ori era suparata. Dar acum era mai mult decat suparata.Era furioasa. Era atat de furioasa ca ii venea sa plece chiar in acel moment spre destinatia misterioasa, fara sa spuna nimanui.Dar nu, ea nu era genul de fata care sa fuga de o situatie neplacuta.Fiind o fata impulsiva, ii placea sa se arunce cu capul inainte si sa infrunte orice problema fara pic de teama. Asa ca se repezi la scari, iar apoi in camera de zi, unde parintii ei se uitau la televizor.Se posta in fata televizorului, pentru ca cei 2 sa fie atenti la ea, nu la film, isi sterse lacrimile, scoase plicul de la spate( lucru care o facu pe Christina sa sara de pe canapea ca arsa) si ridicandu-l, striga:
-Cum ati putut?!
-U...unde l-ai gasit?baigui Christina.
-Era in sertar, langa fisa de analize.Mama, cum ati putut sa imi ascundeti asa ceva?!
-Scumpo...
-Nu ma lua cu "scumpo", tata! Am 13 ani!Trebuia sa primesc scrisoarea asta acum 3 ANI! De ce nu mi-ati spus despre ea?!
Christina se incrunta, dupa care spuse:
-Ella, doar nu crezi ca o sa te lasam sa pleci!
-Ba sigur ca o sa plec! O sa plec oricum, cu sau fara acordul vostru!
-Ella, tu chiar crezi prostiile acelea? Tu, sa previ un dezastru? Sa iti salvezi familia si "prietenii" de pericolul care a facut-o pe mama ta sa te dea spre adoptie acum 7 ani?Dar ce esti tu, Supergirl?! 3 ani de pregatire pentru o calatorie? Destinatii misterioase, de parca ai fi la o vanatoare de comori? Sa te bazezi pe instinct ca sa ajungi acasa, ca si cum de la 6 ani tu inca tii minte adresa si orasul?! Hai sa fim seriosi! Comform ultimelor cercetari, memoria unui copil...
-Nu-mi pasa ce spune stiinta! Eu chiar cred ce spune mama, si oricum, voi erati cei interogati acum! De ce mi-ati ascuns scrisoarea?! Nu aveati niciun drept sa o faceti, si cu atat mai putin sa O CITITI!
-Ella, tatal tau are dreptate. Ce scrie acolo sunt prostii. Nu m-as mira daca femeia aia este bolnava mintal, si ai fost data spre adoptie fiindca ea a ajuns la un spital de nebuni...
-Sa nu indraznesti sa vorbesti asa despre ea!striga Ella ca turbata. Tu nu o cunosti si nu inteleg cum iti permiti TU sa vorbesti asa despre EA!
Nu sunteti voi parintii mei, ca sa imi spuneti ce sa fac si cum sa vorbesc! se repezi ea la Gabriel, vazand ca deschide gura ca sa o intrerupa. Voi nu sunteti altceva decat niste STRAINI MINCINOSI SI DE BANI GATA!!!
Ella isi intoarse privirea spre Christina si se cutremura: plangea. Lacrimi negre de la mascara ii siroiau pe obraji. Ii mai arunca Ellei o privire in care se citea o tristete netarmuita, in timp ce buzele ii se strangeau tot mai tare pentru a impiedica hohotele sa iasa, dupa care isi afunda fata in camasa sotului, desfacandu-si buzele si izbucnind intr-un planset isteric. Gabriel o privi pe Ella mai furios ca niciodata, dupa care striga:
-Elizabeth West, du-te imediat in camera ta!
-Cu multa placere, Gabriel West! zbiera Ella, dupa care fugi la scari si, din cateva salturi, ajunse la etaj.
Dadu buzna in camera ei, dupa care scoase capul din camera si striga:
-Si nu ma cheama Elizabeth WEST, pentru ca NU SUNTETI PARINTII MEI ADEVARATI!
Si tranti usa.
Iar acum statea in pat, gandindu-se la plecarea ei. "Hmm, sa vedem: am nevoie de mancare, apa, haine de schimb, bani, o harta...nu, nu, nu, fara harta. Mama a spus clar ca ma voi baza pe instinct. Stai...trebuie sa plec pe 22 iunie...ce data e azi? Oh, Doamne! E deja 18? Mai am 4 zile... si mai trebuie si sa gasesc si scrisoarea! Ok, nu e cazul sa ma panichez, maine ma ocup de pregatiri, dar acum trebuie sa ma odihnesc. Numai de-as putea sa adorm..."
Se duse la fereastra si incepu sa priveasca luna."Maine are sa fie luna plina", se gandea ea. "Uneori chiar as vrea sa plec pe luna, sa las lumea asta in spate, nici macar sa nu ma uit inapoi."
Ellei ii placea mult sa priveasca luna. Facea asta de mica. E unul din putinele lucruri pe care si le amintea de pe atunci. In timp ce luna ii facea parul castaniu, ondulat, sa straluceasca, ea isi atintise ochii pe miliardele de stele, sperand ca si mama ei se uita la acelasi petic de cer.
Pleca de la fereastra, lasand draperiile trase deoparte, se baga sub plapuma si, in ciuda tuturor gandurilor care ii fugeau prin minte, adormi.
