Rose

In urma cu 11 ani.

Strang batista mai bine in pumnul stang si incep sa sterg lacrimile ce au luat iar curs pe obrajii mei reci,un tipat isteric ma face sa tresar si instinctiv imi duc mainile la urechi simtind ca vreau sa ma trezesc din acest cosmar.

Imi strang la piept mai bine picioarele dezgolite si cu ochii inchisi incep sa fredonez cantecul de leagan al mamei.

Nu se mai auzea nimic,trag cu grija de corpul amortit de pe pervazul rece si ingust al geamului din camera mea ,facand pasi timizi spre iesire, speriata de gandurile negre ce imi acopereau acum mintea si ochii.

Ies din camera cu pasi mărunți si apăsați si ajung in dreptul usii sparte de la bucatarie. Cu un mic efort,ce acum mi se parea urias intru in încăperea ce era acum desprinsa dintr-un film de groaza.

Imi mut privirea peste mobilierul spart si obiectele aruncate la intamplare pe jos, aceasta fixandu-se intr-un colt al incaperii. Sprijinita de peretele candva alb acum acoperit cu pete de sange proaspat, statea ea, zacand cu privirea fixa...nu ii puteam citi nici-o expresie pe fata acum brazdata de lacrimi amare.

Dintr-o miscare brusca scap un oftat adanc si ma arunc la picioarele sale, vrand sa ii alin ranile sufletești, caci acelea erau mult mai adânci,mult mai dureroase.

Nu schita nimic,de parca nici nu stia ca sunt aici,avea privirea rece, nu mai plangea, ci doar fixa un obiect si ramanea impietrita in gandurile sale.
Ii ating genunchiul cu palma dreapta,vrand sa imi fac simțită prezenta, aceasta isi muta privirea atenta spre mine si cu mana indurerata, brazdata de vanatai si lovituri adanci imi mangaie obrazul umed.

- Unde este? soptesc cu vocea tremuranda,de parca era ascuns pe undeva si putea sa ma auda.

-A plecat...dar se..se va intoarce. Spuse aceasta adunand toata puterea care ii mai ramasese pentru a putea vorbii

-Rose?!

-Da?

-Du-te in camera ta si strânge-ti cateva haine,trebuie sa ne grabim.

Ma ridic îngrozită de toate acestea si cu o simpla miscare incuviintez din cap si fug in camera mea din care iau un rucsac si pun in el tot ce imi era la indemana.

Eram speriată de gandul ca ar putea sa vina si sa ne vada,sa ne vada cum il parasim.
Imi pun rucsacul in spate,cautand-o din priviri pe mama. Statea la geam nemiscata si parea ca ceva o nemulțumește. Se intoarce, apropriindu-se de mine si imi sopteste scurt la urece.

-A venit. Rasuflarea ei rece ca gheata dandu-mi fiori pe sira spinării

Ma trage de mana pana in sufragerie, cand usa casei este data cu putere de perete.

-Hai Rose,trebuie sa sari geamul.

-Nu, imi este frica...nu plec fara tine.

-Sa nu iti fie..o sa fiu mereu langa tine.

Cu un ultim efort ma impinge cu o forta peste puterile ei si ma arunca pe solul inghetat din fata casei,inchizand geamul dar nu inainte sa imi mimeze scurt din buze, cu lacrimi in ochi "Te iubesc"