Capitolul 1

4 1 0
                                    

Ziua de 2 septembrie  2017. Prima zi de munca dupa prima noapte in o noua chirie,  totul dupa ce am ajuns in Spania, pentru o relatie cu o persoana cu care efectiv vorbisem timp de cca 4 ani prin intermediul internetului. Este o poveste cam lunga,  insa printre randuri, veti afla cam totul.  In metrou, inspre "obra" unde si azi voi lucra,  un hotel cu 7 etaje, care pana acum in doar 2 zile, a cam scos sufletul din mine.  Insa totul este trecator.
     Ma oprisem de dimineata la magazinul din colt al cartierului sa imi iau o sticla de suc. Vroiam o "Cola" simpla,  insa din cauza somnolentei cauzate de o trezire la 6:20, nu am acordat atenție. Imi dau seama ca mi-am luat o "Cola Zero", cu care va trebui sa ma multumesc cam toata ziua.  Se putea returna, insa nu pe jumate plina sau goală,  depinzand de felul  de a privi situatia. Insa putina atentie nu ar fi stricat.
     In metrou,  lumea la fel ca in fiecare zi,  toti tacuti,  in gandurile lor, fiecare avand o destinatie, unii ducându-se  ori la munca, altii la cumparaturi,  altii cu bagaje dupa ei, efectiv ducându-se ori in vacante, ori întorcându-se din locatiile de distractie ale Spaniei sau ale Europei.
     Insa totusi stau si ma gandesc,  ce va mai fi azi interesant la o noua zi de munca.  Nu cred sincer ca prea multe.  Doar setea ma incearca pentru moment.  Insa iau o gura de suc si aproape totul revine la normal.  Metrou isi continuă drumul in directia lui.  Sunt in penultima statie.  Se pare ca am ajuns la munca cu o jumate de ora mai devreme.

Soarele din urma apusuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum