Despărțirea.

1.1K 123 15
                                    

Ora 11 a ajuns prea repede.Am laut-o cu pasi tremurati spre camera lui Henrik.Am batut usor si am intrat dupa ce am primit confirmarea.

-Oh,Kimy,ai ajuns.

Am dat din cap,simtind cum inima îmi bubuie in timpane.

-Nu ai de ce sa te speri.Nu iti voi face nimi.Pe moment.Vino aici.

Am mers tremurat spre el,punandnu-ma in fata lui.

-Pentru inceput,daca vrei ca acea poza sa nu ajunga la părinți tai,vei face tot ce iti cer,bine?

-Bine.

-Asa.Primul lucru.Stiu ca esti împreună cu Key de câteva zile.Vreau sa te duci si sa te despărți de el.

-Ce?!

Sa ma despart de Key?Nu pot face asta,nu!

Si oricum nu va sti daca o fac.

-Asta daca vrei sa imi tin gura inchisa.Vom merge amândoi la usa lui,tu vei intra si vei vorbi cu el iar eu voi asculta la usa,pentru a ma asigura.

-Dar.....

-Dar ce?

Nu o puteam face.Eram împreună cu Key si il iubeam iar el imi cerea sa ma despart de el?

Am înghițit in sec.

-Bine.

Stiu,acum veti sa ma omorați in bataie.Dar daca fac asta,Key isi va pastra slujba.

Am luat-o spre camera lui,simtind cum inima ma doare si mai rau cu fiecare pas.

Am ajuns si am batut usor,intrând.

Am lăsat usa putin crăpată asa cum zisese Henrik.

-Oh,hei demonel.

-Hei.....Asculta,Key,trebuie sa iti zic ceva.

-Bine.Ce e?

Am vrut sa ii zic ca Henrik ma santaja dar mi-am înghițit cuvintele.

Mi-am luat inima in dinti.

-Key,vreau sa ne despărțim.

Strângem cu putere mânecă hanoracului,simtind lacrimile cum imi gadilau ochi.

-Ce?Kimy,te simti bine?

-Da.Key,vreau sa ne despărțim.

-Kimy,esti sigur ca esti bine?De e ai vrea sa ne despărțim?

Am tras aer in piept.Imi pare rău Key.

-Key,eu nu te mai iubesc.

Am putut sa ii citesc durerea de pe fata.

-Nu ma mai iubesti?

-Nu.Nu te mai iubesc si deasta vreau sa ne despărțim.

Imi pare asa de rau Key.

-Dar,Kimy,am facut ceva sa te supăr?

-Nu este asta Key.Eu nu te mai iubesc si punct.

M-am întors pe călcâie.Desi vroiam sa plec,Henrik imi spusese sa subliniez ceva.

-De acum in colo esti doar majordomul meu,iar de la miezul nopti pana la 6 nu ai voie sa mai calci in camera mea.

Am iesit de acolo cu lacrimi in ochi.

Imi pare atât de rău Key.

-Bravo.Esti un băiat bun.

M-am uitat cu ochi inlacrimi la Henrik.

-Haide,avem treaba in seara asta.

Desi imi doream sa intru in camera lui Key si sa il i-au in brate,m-am lasat tras după Henrik in camera lui.

Key.....Imi pare asa de rău.....insa e mai bine asa decat sa nu te mai pot vedea restul vieți.....

Îți Ordon Să Mă IubeştiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum