Am vazut 50000 de nume, toate gravate pe o piatra, cele mai multe au intalnit un sicriu inainte de a ma naste, toti si-au lasat frati, surori si mame in urma, iar majoritatea familiilor lor sunt inca inca viata si se distreaza. In fiecare saptamana pierdem 100 de barbati, mii de morti crezand ca Dumnezeu a fost de partea lor.
16 ani cand am plecat la razboi, sa lupt pentru o tara plina de eroi, cu Dumnezeu de partea mea si o arma in mana mea, imi urmaream zilele pana la zero. 52 de moduri prin care poti sa omori un om, unul sau doua sunt aceleasi dar au si acelasi rezultat. Si am mers, si am luptat, si am sangerat, si am murit, si niciodata nu am mai imbatranit, dar in acel moment am stiut ca 1 an in armata era o viata lunga pentru un soldat. Toti am fost voluntari, ne-am scris numele si am adaugat 2 ani la varstele noastre, dornici si pregatiti pentru paginile istoriei, am fost mancare pentru arme, si asta ajungi atunci cand esti un soldat. Atingerea mortii ne inconjurase, si mii de cadavre ne blocau calea, mi-am auzit prietenul plangand in timp ce a cazut in noroi, tusind sange a strigat dupa mama lui si am cazut langa el, asa am murit, intins in noroi langa el, plangand in timp ce corpul lui era rece. Un fior rece se taraste pe spatele meu pana la creier, iar atingerea inghetata a mortii ma innebuneste, si am strigat-o pe mama, dar nu a venit chiar daca nu a fost vina mea, moartea ma intampina calduros, acum vroiam doar sa spun la revedere. Ziua nu era pe jumatate terminata si 10000 au murit, iar acum nu este nimeni care sa-si aminteasca numele noastre.
Si asa este pentru un soldat.