(Prima parte)
Ce minunat! E Pastele! Ar trebui sa fiu vesela sau poate ar trebui sa ma uit la un film cu happy ending? Nu stiu,insa eu stau pe scaun intr-un colt al camerei mele si imi analizez viata. Constat cu dezamagire ca nu e nici macar pe jumatate cum mi-as fi dorit sa fie.
M-am trezit la 15:30 nedorind parca sa ma dezlipesc de pat,pentru ca stiu ca fiecare sarbatoare e super trista pentru mine. Sa primesti mesaj cu "Paste Fericit" de la unica fiinta care imi putea face aceasta sarbatoare fericita e aproape sfasaietor..Cu toate astea incerc sa fiu pozitiva. Da,sunt fata,o fata simpla si complicata in acelasi timp,mai mult trista decat fericita,a carui viata a determinat-o sa fie puternica,insa in acelasi timp buna cu cei de alaturi,pentru ca o bucurie facuta unei persoane iti lumineaza chipul si inima in mod automat. Cineva insa nu a inteles acest lucru,a vrut cu tot dinadinsul sa ma schimbe.. De ce sa schimbi un om care s-a luptat cu el insusi sa ajunga la acest nivel? La nivelul aproape dorit? Da,iubesc sa impart tot ce am,iubesc sa ofer o bucurie,poate chiar si celui care nu merita,pentru ce sa fiu rea? Nu e suficient ca am o viata dificila? Macar eu sa fiu altfel..In orice caz,e dezamagitor sa ajungi sa stii ca cel in fata caruia ai avut curajul sa te eliberezi sufleteste nu a ajuns sa iti inteleaga personalitatea,ci din contra a vrut cu tot dinadinsul sa te schimbe,iar prin asta te-a indepartat. Nu voi intelege niciodata de ce oamenii ii indeparteaza pe cei care tin la ei,chiar niciodata! Insa asta intra in partea a doua a povestii mele.
Sa aveti un Paste luminat si sa zambiti cat mai mult!
