You are my angel [ Harry Styles f.f.]

Cap 17

                                                                                            17

Se pare ca unele decizi sunt inevitabile si la un moment dat nu avem decat sa le acceptam si sa mergem mai departe.Dar ce se intampla cu dezicia pe care am luat-o eu?

A fost bine ca i-am readus pe baieti fata in fata?Sau a fost o pierdere de vreme si o mare prostie?

Adica, cand s-au revazut au fost foarte bucurosi, dar daca au fost doar niste aparente?Daca ei defapt nu vroiau asta?

Numai asta am in minte inca de cand ne-am despartit.

Eram foarte ingrijorata, incat nici nu l-am vazut pe Harry care acum statea in fata mea incercand sa-mi atraga atentia.

"Hei, esti bine? " ma intreaba pentru a nu stiu cata oara.

"Da sunt bine. " am spus incercand sa indepartez gandurile acelea

"Ba nu, nu esti. Spune, ce ai? " imi spune si ma ia in brate, ridicandu-ma de pe scaun, asezandu-ma in poala sa.

"Nimic.Deci, acum, ce se va intampal cu trupa, o veti reuni? Sau va ramane doar o aminitire in sufletele a miilor daca nu miliardelor de oameni? " am spus incercand sa schimb subiectul cat mai repede cu putinta.

"Inca nu stim, incercam sa dam de Simon." spune nesigur "El sigur ne va ajuta," a continuat strangandu-ma mai tare.

"Si cu noi, ce se va intampla?" am spus lasand capul in jos, tristetea fiind prezenta in glasul meu mic

Deodata am auzit rasul cristalin al lui Harry

"Nimic, tu, eu, pentru totdeauna, nimic nu ma va desparti de tine, nu acum, cand ai facut imposibilul pentru mine."

Cuvintele sale m-au linistit, simteam ca are dreptate, nu o va face, nu ma va parasi pentru faima de altadata si pentru cea ce urmeaza.

Telefonul sau a sunat in buzunarul stramt al jeansilor lui negri.

"Da...cum?...si?...deci?...cand?...ok....o sa venim....da nu-ti fa griji...ok...pa." a terminat convorbirea din care nu am inteles nimic.

"Ce se intampla? " am intrebat teama fiind prezenta in tonul voci mele.

"Trebuie sa plecam, se pare ca baieti l-au gasit pe Simon si vor sa ne intaplim.Deci, schimba-te, plecam intr-o ora." a spus si mi-a sarutat fruntea.

"Ok." am spus si am plecat gandindu-ma la o tinuta adecvata acestei ocazi, trebuie sa port ceva simplu si totodata stilat.

Dupa 20 de minute am optat pentru o pereche de jeansi negri, stramti, un maieu alb, pe care scria cu negru "FOREVER" , iar in picioare am optat pentru o pereche de botine negre care imi ajungeu pana la baza gleznei, avand o platforma nu prea mare, dar nici mica.

Mi-am impletit parul intr-o parte, apoi am adaugat putin machiaj, el constand doar in rimel, luciu de buze si putin creion.

"Exact la fix" mi-am spus cand m-am uitat la ceas si imi terminasem treaba.

Mi-am luat geaca de piele si micuta geanta in care mi-am bagat telefonul si alte lucruri de care am nevoie si m-am indreptat spre sufragerie unde Harry isi cauta cheile agitat.