Când alții adorm, se odihnesc,
Rămân activ, blestem ceresc.
Deasupra mea, se aud în cor,
Se joacă spectre, oameni mor.
Eu le văd, stai să ghicesc
Că si ele mă privesc.
Mai departe, lângă abis,
Privesc pădurea, cadru închis.
Deasupra ei, trec în stol ciori,
Mai jos puțin, stau prădători.
Cerul roșu, sângeriu,
Pămant negru, mort și viu.
M-am speriat, un gând penibil
Cum prin gestul meu teribil,
Nu știu cum de nimeresc,
Chip fantomatic, să-l privesc.
Mă fixa, mă urmărea
Nu clipea, nu respira.
''O femeie, spirit rău,
E visul meu sau e al tău?''
M-a chemat, nu rezistam
Pășeam ușor,mă clătinam
Mă îmbăta, miros de flori
Dar e putred, și acum mori.
