Dragă chip de înger,

Semnat, un demon

Dragă chip de înger,

De astăzi, voi începe să mă comport diferit. Voi da existenței un nou sens nemaiîntâlnit, pentru că, da, iubito, tu eşti acea esență care face totul diferit. Da, te iubesc. Ai ochii blajini şi fruntea lată. De fiecare dată când mă priveşti, parcă o flacară se aprinde. Dar eu ştiu, iubito, ştiu că sentimentele din inima ta sunt încă necunoscute. Da, eu te urăsc totodată. Ai vorbe murdare şi-mi faci inima să tresalte. Ai idee cât de repede îmi bate inima când aud câte un: te iubesc? O astfel de mărturisire mă lasă fără respirație, oare chiar tu vrei să mor de fericire?

Da, eu te iubesc, chiar dacă îți văd lacrima cum curge după ce gura mea eliberează vorbe nemiloase. Îmi pare rău să ştiu că sunt, motivul dezamăgirii tale, cu toate că, fără tine, un gol imens îmi topeşte sufletul. Te urăsc, când alegi să fugi şi nu te mai întorci. Greşesc, încerc cât pot de mult să te fac să înțelegi, că, pentru mine, acest sentiment este necunoscut. Am alura unui criminal, care ți-a ucis fiecare speranță şi te-a transformat într-o nălucă. Împrăşti aura unui justițiar, când te judec pentru fiecare greşeală şi mă simt ca un mort într-un corp viu când alegi să ieşi pe uşă.

Iubesc să văd gropițele din obrajii tăi, atunci când reuşesc să fac o glumă şi să-ți stârnesc emoții. Acele gropițe nu aş vrea să le astup, dar reuşesc mereu să te pietrific, când nu-mi pot stăpâni orgoliul. Urăsc să simt cum cad, de fiecare dată când o dau în bară şi din nou tu plângi, făcând să dispară tot ce eu iubesc.

Mereu îți voi iubi părul bălai, lung şi împletit mereu în coadă. Mai ştii ce-ți place? Pentru că eu îmi aduc aminte cum îmi ridicai mâna şi, de parcă ai fi depins de asta, îmi cereai să-ți mângâi părul. Era aşa de moale şi bogat. Dar urăsc că ai stricat frumusețea acelui spic de grâu, alegând culoarea neagră a întunericului. Țin minte că te-am mâhnit cândva, când, din orgoliu, am refuzat să-ți mai mângâi părul. Aveam impresia că ating întunericul, iar eu mă temeam să ies din lumină. Tu te schimbai în ceva frumos, eu rămâneam un om notoriu şi plicticos.

Nu pot lăsa deoparte mirosul fin de portocale al pielii tale măslinii. Ce-i drept, nu iubesc fructele, dar, datorită ție, am vrut să simt acel miros de portocale în fiecare zi. Ai vrea să-ți spun de ce te urăsc acum? Pentru că într-o zi, mirosul de portocale era acoperit de altul mai tare, mai puternic. Un parfum pe care mama obişnuia să i-l cumpere tatei. După ce l-am simțit din nou, mi-am adus aminte că eu urăsc fructele şi pe tine.

Ți-am iubit mâinile, mai ales când ele stăteau fixate în ale mele, dar acum? Acum când văd o mână străină cum se bucură de catifelarea lor, te urăsc şi mai mult. Am iubit să ştiu că tu eşti totul meu, acum te urăsc pentru că ştiu, că fără tine, eu sunt un nimic. Ai vrut mereu să ştii ce simt, să mă înțelegi, să-mi descifrezi comportamentul, iar eu nu ți-am dat şanse. Dar, spune-mi acum, iubito, greşesc să te urăsc pentru că nu mai eşti a mea? Tu mi-ai spus mereu că-mi urăşti răceala şi indiferența, dar niciodată nu mi-ai spus ce iubeşti la mine. Niciodată nu m-ai înțeles. Iar eu am început să te urăsc din cauza asta.

Nu, aceasta nu e ură care să mă țină departe de tine şi să-mi umple pieptul doar de rugină. Acesta e felul prin care îți spun, într-un mod continuu că, încă țin la tine. E aşa ciudat că un îndrăgostit să-şi urască dragostea? Eu nu vreau să simți ceea ce simt restul când aud un ,,te iubesc". Eu vreau să ai parte de cel mai puternic sentiment atunci când îți spun că te urăsc. Declarații de dragoste vei auzi întreaga ta viață de muritoare, dar, sunt singur că mereu îți vei aduce aminte de acel nemernic pe care-l iubeai şi care-ți spunea că te urăşte. Eu sunt singurul care a reuşit să-ți creeze un sentiment de neuitat, iar pentru asta ştiu că mă iubeşti.

Semnat, un demon