Be my hope

19.03.2016 (divorțul)

Niciodată nu am avut curajul să îi împărtășesc cuiva durerea pe care am simțit-o când am aflat că ai mei vor divorța, dar acum a trecut destul de mult timp si durerea nu mai este aceași. Aici pe Wattpad sunt puține persoane care mă cunosc, iar acelea îmi știu deja povestea.

Să începem cu începutul...Când eram mică toată lumea spunea că am o viață perfectă, pentru mine, însă, cuvântul perfect nu există. Da, aveam o viață frumoasă, petreceam mult timp cu părinții mei, eram răsfățată ce-i drept, părinții mei aveau o situatie materiala bună, dar toată lumea are problemele lui în viață, nu ?? Ei bine, ai mei și-au deschis o firmă, odată cu acea firma au început să stea din ce în ce mai puțin cu mine. Anii au trecut și  sora mea a apărut pe lume, de atunci mama si tata au început să se certe din ce în ce mai des, ulterior am aflat ca mama nu o dorea pe sora mea. Firma a început să le ocupe și mai mult din timp și au început din nou certurile. Mi-am dat seama că ceva este ciudat, dar nu am acceptat niciodată gândul că ai meui vor divorța.

Peste câteva zile, mai exact pe 19.03.2016 (nu voi uita niciodată această dată), tata mi-a spus sa mergem la o prăjitură să vorbim. Deja știam ca va fi ceva în legătură cu certurile lor, deoarece mama a plâns toata noaptea și tata nu a dormit acasă. Cu chiu, cu vai, mi-a spus ce avea de spus, mi-a spus că nu se mai înțelege bine cu mama de ceva timp și că cea mai bună decizie pentru noi și pentru el este să divorțeze. (bine, nu spus-o atât de direct,am spus pe scurt ce a zis)

În acea seară, tata și-a făcut bagajul și s-a mutat la firmă. Următoarele zile au fost destul de grele pentru mine si sora mea si crunte pentru mama. Sora mea era mica și nu știa exact ce se întămplă, dar multe nopți la rând a întrebat "Unde e tati?".

În mai puțin de o lună am avut o altă discuție importantă cu tatăl meu. Mi-a spus că are o relație cu cineva care ne iubește și pe mine si pe sora mea. Acea persoana era secretara firmei de care va spuneam, dar era si "prietena" mamei mele. Atunci aveam o gândire de copil, chiar daca aveam 11 ani, eram într-un fel bucuroasă pentru că mă înțelegeam chiar bine cu acea fata (fiind doar cu 10 ani mai mare ca mine), dar eram și dezamăgită pentru că eu încă speram că ai mei se vor împăca.

Tata a ales să îi spună el mamei de relația sa. Un gest demn din partea lui decât să afle de la altcineva, dar a fost ca un cuțit în inimă pentru mama.

Peste ceva timp eu am ales să rămân cu tatăl meu. Căteva săptămăni a fost bine, dar după au început certurile si reproșurile din partea amândurora. Am suferit mult in vara aceea deoarece relația mea cu mama s-a răcit, iar eu cu tata ne certam aproape zilnic. În septembrie am aflat ca iubita lui (cu care am locuit in tot acel timp), este gravidă.

Am mai stat la el câteva luni, dar au fost destul de complicate, chiar daca ne certam des eu știam că mă iubea mult. Într-un final am hotărât să plec de la tatăl meu, chiar dacă ma durea să fac asta, știam ca va fi mai bine. Tata a fost foarte trist că am plecat și se învinovățea mereu, bineînțeles că și eu eram supărată pentru că l-am facut să sufere mult...

Timpul a trecut iar eu am rămas la mama mea și sora mea la tata. Mama este mult mai bine acum. Am o sora vitrega mai mică, cu iubita tatălui meu sunt indiferenta, iar cu tata mă înțeleg genial, relația noastră a devenit mai bună.

Acum, după aproape 2 ani de la divorț, pot spune cu mâna cu inimă ca sunt mult mai bine. Rănile s-au vindecat, dar cicatricile au rămas...

Comportamentul meu este total diferit de acum 2 ani, acest lucru este și din cauza adolescenței. Nu mai sunt fetița aia dulcica, timidă si cuminte. Toate aceste schimbări m-au maturizat si m-au facut sa vad lumea cu alti ochi.

Heiiiii!! Carte noua ! ❤❤❤ Sper să vă placă și vă mulțumesc că v-ați făcut timp să citiți acest capitol !
Vă pup ! ❤
Vă rog sa scuzati eventualele greșeli gramaticale.