Cuvinte Pierdute

Un capitol vechi

Trecutul... toți îl cunoaştem, fugim de el şi ne îmbărbătăm reciproc. Trecutul a apus. Lasă-l acolo unde s-a instalat şi trăiește în prezent! De câte ori nu am auzit acest mesaj, prin alte cuvinte, dar tot atât de încărcat de încurajări. Şi, totuşi, trecutul niciodată nu rămâne acolo unde îi e locul. Eu zic că se plictiseşte şi, din când în când, ne onorează cu o scurtă vizită.

Trecutul apare când nu ne așteptăm şi ne cuprinde într-o îmbrățișare rece, morbidă şi al dracului de dureroasă. Iar noi, oricât am vrea să rămânem impasibili nu putem ignora sentimentul prea binecunoscut. Îl întâmpinăm ca pe un vechi prieten şi îi răspundem la îmbrățișare chiar dacă sufletul se destramă la amintirile ce le credeam uitate. Şi, din nou, trecutul revine. Ne aduce sentimente de mult îngropate şi imagini de mult uitate.

Păşim în trecut cu fiecare ocazie, uneori eliberând durerea, alteori trezind-o la viață. E un drum pe care-l străbatem fără să conştiențizăm sau cel puțin aşa ne place să credem.

De cele mai multe ori, amintirile pe care le invoncă trecutul sunt cele mai triste, pline de dezamăgiri sau de cuvinte pierdute, nespuse la timp, din cauza lipsei de curaj, din cauza vârstei prea fragede sau, pur şi simplu, din cauza nevoii de a uita, de a merge mai departe, alungând cearta sau tensiunea întunecată. Uneori vrem doar linişte şi lăsăm faptele ce ne-au marcat să treacă libere, crezând că e varianta cea mai puțin greşită, dar dacă ne înşelăm? Dacă efectul bumerangului nu ne ocoleşte? Cuvintele pierdute îşi găsesc locul în sufletul nostru, săpând în mintea noastră, iar atunci când totul pare ireal de frumos ele se trezesc, ne atrag atenția şi descoperim că golurile ce le-am lăsat neacoperite în trecut s-au adâncit, afectându-ne înevitabil prezentul.

Eu vad trecutul ca pe un cancer care a recidivat, care apare de fiecare dată sa te atenționeze că nimic nu e lăsat la voia sorții. Căci, oricât te-ai ameți în mirajul vorbelor: primeşti ce ți-a fost scris, destinul ți-l conturezi singur, curajul îl găsești înăuntrul sufletului tău, iar viitorul se aşează în urma deciziilor tale.

După trecut, greşeli şi cuvinte nespuse la timp, încerc să trăiesc în prezent, să îmi umplu golurile şi să adun scrisorile pierdute de-a lungul anilor.

Şi totul începe în fața oglinzii...