Ii urmaresc fiecare miscare(pauza)

Ea n-a mai venit

     O priveam cum se apropie de mine.Blugii ei rupti,negri cu 3 taieturi pe fiecare picior i se aranjau minunat pe trupul micut.Maieul plin de cranii si camasa cu maneci scurte se potriveau perfect cu tinuta ei asortata cu niste tenesi negrii.Parul il purta prins in coada,dar bretonul ii era desprins acoperindu-i o mica parte din chip.Ochelarii negrii se completau perfect persoanei ei.

      -Hei Andrew.

      Spuse ea trecandu-si mana printr-o suvita din breton aranjandu-l mai bine pe rama ochelarilor.

      -Hei Steph.

       Spun pe o voce tremuranda sprijinindu-ma cu spatele de peretele rece.

       -Mai e valabila aceea intrebare,de a ne plimba dupa scoala?

        -D-da.Desigur.

        -La sfarsitul orelor,o sa fiu in spatele scolii.Te astept.Bye.

         -Pa Steph.

          Cobori scarile rapid,disparand din peisaj.Eram asa nerabdator.

***

Cele doua ore au trecut mai greu ca niciodata.Parca timpul statea in loc.Minutele nu inaintau,era un adevarat chin.Stateam in spatele scolii si imi asteptam fericirea cu un nume asa frumos si simplu:Stephenie.Imi faceam vise absurde de a duce o viata fericita dar totul era doar o aberatie a mintii mele.Curtea era goala.Doar vantul umplea locul de viata.Linistea domina spatiul imens.Am privit ceasul.15:20Acum 20 de minute iesisem in curte.Credeam ca a trecut mai putin.Trebuia sa vina.Un fior rece imi strapunse inima...Un zgomot de pasi se facu auzit in spatele meu.M-am intors rapid fiind sigur ca e ea.

       Toate visele mele au fost spulberate.Era doar Elliot,colegul meu de banca.

       -Astepti pe cineva?

        -Nu mai astept!

        Am zis nervos si m-am indepartat de el.Ochii mi s-au umplut de lacrimi si mainile incepura sa-mi tremure de nervi.Nervi si dezamagire.Doua sentimente imbratisate al carui rezultat este dezastros.Lama?Nu!Nu vreau sa ma apropii doar din acest mic incident.Dar momentan...parea cea mai buna solutie de a gasi o farama de pace in suflet.