Lectie de dans (yaoi/ boyxboy, dragoste) [FINALIZAT]

Partea 2

Am plecat toţi acasă, nu aveam nici o idee, era chiar frustrant, adică ca cineva să vină şi să preia coregrafia moşului şi să se chinuie să găsească o continuitate. Ajung în faţa apartamentului şi îmi dau seama că mi-am uitat hanoracul împreună cu cheile, rahat sper să-l mai prind la sală, dacă nu în seara asta dorm afară, nici nu am numărul lui de telefon, şi dacă stau să mă gândesc cheile de la sala sunt tot în hanorac. Deci sigur nu e plecat.

Ajung în faţa sălii lumină este încă aprinsă, intru încet să nu îl sperii, vreau să îl salut şi să îmi cer scuze pentru deranj, dar mă opresc. Nu puteam să reacţionez, omul de azi nu e cel de acum, dacă mai devreme era reţinut în ceea ce zicea şi făcea, acum era altceva, era în lumea lui, se contopea cu muzica. Omul ăsta e un talent înnăscut, se vede că o face din plăcere. Îl văd că se opreşte brusc când mă vede, rahat trebuia să mă ascund, peisajul era prea frumos.

- Îmi cer scuze că v-am întrerupt. Îi spun eu ca şi cum abia ce am ajuns şi nu am stat 15 minute să mă uit la el şi să salivez.

- Nu e nimic, şi aşa voiam să închei pe ziua de azi. Dar ce s-a întâmplat?

- Păi mi-am uitat cheia de acasă, şi pe lângă asta nici cheia de la sala nu v-am lăsat-o. 

Sper să nu fac nici o prostie.

- Ok!

Eu mă duc să îmi iau cheile, iar el rămâne în mijlocul sălii şi se uită în gol. Aoleu nu ştiu dacă pot să mă abţin, tipul ăsta chiar arată bine, şi după ce l-am văzut şi în cum dansează imaginaţia mea a luat-o razna. Îi dau cheia de la sală şi încerc să plec cât mai repede. Mă apucă de mână şi mă opreşte.

- Deja e târziu te voi duce eu acasă cu maşina.

- Nu, nu este nevoie. Încerc să îl refuz, chiar dacă ştiu că în mod normal îmi ia cam o oră să ajung la sală.

- Este destul de târziu, aşa că te rog.

Nu am de ales şi mă urc cu el în maşină, îi explic unde stau şi în 20 de minute sunt deja în faţa blocului, ca un gest de ultim curaj îi cer numărul de telefon, fără să stea pe gânduri mi-l dă. Acum ce urmează? Am numărul lui, acum ce să fac? Oare ar trebui să stau după ore şi să mă împrietenesc cu el. Ce greu eeee. Dacă în mod normal îi întâlnesc la bar şi totul decurge normal, acum trebuie să îl iau uşor să nu-l îndepărtez, ce durere de cap. Dar trebuie să fac ceva, mi s-a pus pata pe el şi gata.

Ora 3 dimineaţa şi telefonul meu sună ca nebunul, clipesc de câteva ori şi văd că mă sună Ritsu, ce naiba a păţit? Răspund somnoros şi îi aud vocea. Se pare că a plecat să se plimbe şi a ajuns la un bar unde a băut cam mult şi nu ştie să se mai întoarcă acasă, îmi zice un nume de stradă. În câteva minute alerg ca nebunul într-acolo, în nici 15 minute ajung, era destul de aproape de casa mea. Mă uit în stânga şi în dreapta, îl zăresc într-un parc de cartier, stătea pe bancă şi plângea, se uita în gol şi plângea. M-am apropiat de el şi l-am luat în braţe, am vrut să-l întreb ce are, dar a leşinat. Yee asta îmi trebuia, un tip leşinat care nu ştiu unde stă şi care are şi telefonul parolat, iar pe acte este trecută o adresă din alt oraş, frumos. Il iau ca pe o mireasă pe frumoasa adormită şi o duc la mine acasă. Ajuns în camera mea îl iau ca pe o păpuşică şi îl schimb în pijamale, hainele lui miroseau îngrozitor a fum de ţigară. Era ora 4 şi puţin când m-am pus şi eu în pat şi am stins lumina. La 6 dimineaţă a început să-i sune telefonul, dar el nu schiţă nici un gest, dormea buştean. Numărul care suna tot insista, am crezut că e cineva din familie şi îşi face griji că nu a ajuns acasă, aşa că am răspuns.