Mă îndrept spre casă şi simt cum cineva îmi urmăreşte paşi. Am început să măresc pasul când deodată vocea unei fete răsuna în pustietatea străzii
''Nu fugi de mine , Cody!'' ţipă fata , făcându-mă să tresar.
Eram cu spatele la ea , dar o simţeam tot mai aproape de mine. Tot corpul meu tremura ,dar ştiam cine era . Da , ştiam că era ea. I-am recunoscut vocea , era blândă ,cu toate că încerca din greu să nu fie, în acel moment vroia să fie serioasă , să-mi frângă inima , cum şi eu i-am frânt-o ei.
''Nu înţeleg ce ai cu mine , Amanda. Ce ţi-am făcut să mă urăşti aşa mult?''
''Ce mi-ai făcut , idiotule? Îţi spun eu ce mi-ai făcut. Mi-ai frânt inima bucăţică cu bucâţică când a început să nu îţi mai pese , când m-ai înşelat cu acea fufă pe care , probabil , nici nu o simpatizai măcar un piculeţ . Şi cel mai rău e că te-am iubit ca o proastă.. dar degeaba , hă , pentru că ţie nu ţi-a păsat nici măcar o secundă de mine. Nici măcar nu ştii ce greu mi-a fost , plângeam în fiecare noapte şi mă gândeam că poate te întorci , poate a fost doar o prostie să mă faci geloasă , să vezi dacă chiar îmi pasă de tine . Dar n-a fost aşa , nu ? Am fost doar o altă fată cu care ţi-ai petrecut timpul , tipa cu care stai ceva timp şi de care te plictiseşti şi o dezamăgeşti. Dar e ok, ştii? Că mi-a arătat ce fel de persoană eşti , zice ea printre lacrimi.
''Nu am vrut nicio clipă să te fac să suferi, şi după ce am realizat ce am făcut nu am mai avut curajul să mă uit în ochii tăi şi să-ţi vorbesc , îmi pare foarte rău !''
''De ce ai făcut-o?'' îmi şopteşte ea.
''Nu ştiu , nici nu eram conştient în acel moment , ştiu doar că am ieşit cu Bryson , m-am îmbătat şi următorul lucru pe care îl mai ştiu e că eram în patul uneia de 20 de ani. Apoi am aflat că Bryson ţi-a spus totul şi de atunci nu am mai avut cum să mai vorbesc cu tine .El credea că e mai bine aşa , să ştii , să nu ascund asta de tine , chiar dacă nu eu am fost cel care ţi-a zis-o.''
''Dacă îţi păsa de mine îmi spuneai tu , nu mă lăsa-i să aflu de la prietenul tău. Dar e clar că nu ţi-a păsat.''
''Îmi pare rău... îmi pare rău că crezi asta'' spun eu sărutând-o pe frunte , apoi îndepărtându-mă de ea.
Îmi era greu să o văd cum plânge , s-o văd cum încă mă urăşte , cum nici acum nu a trecut peste ce i-am făcut , dar probabil avea dreptate , poate nu am iubit-o niciodată cum ea şi-ar fi dorit. După câteva minute de mers , am ajuns în faţa casei mele , îmi scot cheile din buzunar şi descid uşa . O văd pe Marri stând pe canapea aţintindu-mă cu privirea.
''Ai întârziat'' zice ea pe un ton de poliţist.
''Ce cauţi aici , Marri ?'' zic eu arâncându-mi ghizdanul pe canapeaua pe care stătea.
''Am venit să te vizitez , n-am voie? Doar nu mi-ai lăsat degeaba cheile de rezervă , nu ?'' zice ea cu o faţă de căţeluş.
''Probabil că nu , dar sună şi tu înainte''
''Nu mi-ai zis asta niciodată , zice ea amuzată , ce păţişi?''
''Nimic , doar că toate fetele cu care am fost au ajuns să mă urască.''zic eu supărat.
''Eii şti cum se zice >Nu toată lumea te va iubi mereu<.''
''Dacă încerci să mă faci să mă simt mai bine eşuezi total'' , zic eu râzând.
''Ştiu , zice ea strâmbându-se într-un mod drăgălaş. Ştii că nu îmi merge să înveselesc lumea prin cuvintele mele înţelepte.''
''Da , dar faptul că eşti lângă mine mă învezeleşte.'' zic eu zâmbindu-i
_____________________________________________________________________________
Hei , un nou capitol după atâta timp. Ştiu , nu e aşa reuşit , dar am încercat să-l fac mai interesant . Sper să vă placă şi scuza-ţi greşelile - dacă sunnt - ♥ .
