Partea 2

325 26 9
                                    

Mă ridic de pe jos și îmi continui drumul lovindu-mă de tot ce îmi stă în cale. Văd complet în ceață. Nimic nu îmi e clar. Brusc, toate luminile din casă se sting și nu mai văd abosulut nimic. Ajung cu greu în camera mea, mă lipesc de un perete și încep să râd câteva minute fără nici un motiv după care îmi revine plânsul. Vreau să mă sinucid. Viața mea oricum nu mai are nici un rost. Mă duc pe întuneric până la sertarul meu, bag mâna și mă tai la degete încercând să scot lama. Încep să sângerez peste tot pe covor. Iau o batistă și îmi bandajez degetele. Acum îmi pun capăt zilelor. Nu mai am pentru ce trăiesc și nimeni nu îmi va simți oricum lipsa. Cu fiecare minut ce trece mă simt tot mai rău. Acum e momentul perfect. Iau lama, o îndrept spre vene și cu mișcări dute-vino străpung ușor pielea. Simt o durere insuportabilă, dar nu va dura mult deoarece urmează mișcarea fatală. Iau o gură mare de aer și mă pregătesc de lumea cealaltă, dar chiar în acel moment un vânt cu o forță extrem de puternică îmi suflă din mână lama. Verific dacă nu sunt deschise ferestrele, dar nu văd nimic anormal. Camera se luminează din nou...

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Apr 26, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Jurnalul unui emoUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum