Stau în sufragerie și citesc. Părinții mei sunt plecați la muncă, așa că sunt singură acasă. Aud un ciocănit la ușă. Mă duc să văd cine e. Când deschid ușa îl văd pe băiatul din parc.
– Bună!
– Mda. Bună.
– Mereu ești așa?
– Așa cum?
– Nu știu... Așa neprietenoasă și rece...
– Oh. Da.
– De ce?
– Eh... E o poveste lungă...
– Am timp...
– Ei bine, eu nu. spun și îi închid ușa în nas.
