Vreau aer

1.

        "Beeep", şi uşa se deschide. Mă descalț şi îmi dau geaca jos, houseot-ul meu vine şi le aşează pe fiecare la locul lor. În casă e mult mai bine decât afară, unde plouă. Uşa antibacteriană mă şi usucă în acelaşi timp. Mă şi încălzeşte, îmi era destul de frig.
        Mama e pe canapea în sufragerie cu televizorul pornit şi se uită la rețete pe telefon. "...prin surprindere pe toți locuitorii din Miami, 54 de oameni au murit şi peste 100 sunt răniți. Autoritățile s-au mobilizat cât de repede au putut..."

ㅡ Uraganul ăla?

ㅡ Da, îmi răspunde, tot cu ochii-n telefon.
             

        Îmi las ghiozdanul pe jos şi mă pun lângă ea. Houseot se uită puțin la el dar nu-l ia de pe jos, a învățat că acolo îl las mereu şi că am nevoie de el aici, nu în camera mea unde îi e locul. Se duce în colțul lui să aştepte următoarea sarcină.

ㅡ De ce vrei să găteşti tu şi nu-l laşi pe Houseot?

        Cum şi-a auzit numele, i s-a aprins beculețul verde. Ridic palma deschisă în semn de "stai", şi el se pune la loc.

ㅡ Nu ştiu, m-am plictisit. Vreau să încerc. Multe femei care n-au ajutoare gătesc singure. Deci, ce vrei să fac? Pui cu sparanghel şi sos de smântână sau-

ㅡ Ceva uşor, la care să te pricepi.

        Mama se strâmbă la mine. Şerbet apare de după canapea şi se mângâie de picioarele mele. O iau în poala mea şi îi ating blănița roz.

       "Veşti de ultimă oră: un cutremur de 5.6 pe scara richter a zdrobit Australia. Acesta a durat în jur de trei minute şi-"

ㅡ Săracii, spune mama ridicându-se şi închizând televizorul.

ㅡ Aud de-astea mereu. Oricum, la noi nu s-a întâmplat niciodată. Mergi să faci mâncare? Stai, îi spun şi scot o foaie din ghiozdan. Dirigintele a spus că toți părinții trebuie să semneze asta, nu ştiu ce e.

        Mama ia foaia, se uită la ea şi merge în bucătărie.

ㅡ Bine.

        Mă ridic cu Şerbet în brațe, iau ghiozdanul şi merg către scări. Pisicii îi e frică de scările rulante, îşi prinde blănița în ele, şi când ajung în camera mea o pun pe pat. Miorlăie şi începe să se spele.

        Pe birou am un bilețel virtual pe care l-am scris la şcoală şi l-am trimis pe PC-ul de acasă:

De făcut în weekend:
- reînnoit părul
- învăț pentru chineză
- schimb lentilele şi amprenta. Expiră azi.

        Ceea ce înseamnă că n-o să pot să le mai folosesc şi n-o să văd nimic din lumea virtuală. Dau swipe mesajului şi se transformă într-o luminiță mică de pe birou pe care o pot apăsa oricând pentru a se extinde din nou.

        Intru în baie şi caut seturile prin dulapuri. Iau unul şi îl pun pe chiuvetă, îmi dezinfectez mâinile la robinet şi îmi dau încet lentila stângă jos. O arunc în coşul de gunoi, se închide şi se deschide din nou, gol. Coşul e conectat la rețeaua de gunoi a casei, lentila e deja jos.

        Când mă pregăteam să-mi dau şi cealaltă lentilă jos, în colț apare un mesaj. Ce nasol e să vezi totul fără ambele lentile.

Kiesa: mcdonald's la 4, ai treabă?

        Îi dau swipe şi îmi dau şi cealaltă lentilă jos. Deschid un set nou şi îmi pun lentilele, clipesc de câteva ori până se conectează. Îmi iau dezlipiciul şi îl întind pe amprente, ele se desprind şi cad în chiuvetă. Le strâng si le arunc şi pe ele. Le desfac pe cele noi şi se ataşează imediat. Aud un clic în cască şi ştiu că amândouă s-au conectat.