Anna Di Angelo #1

Capitolul 1

OK, deci aveam 11 ani,
Sora și fratele meu aveau 12, respectiv 10 ani. Eram la o școala cu internat, deoarece părinții noștri muriseră. Era un banchet. Directorul nostru, nu știam de ce, ne ținea mereu pe mine, Bianca și Nico in raza lui vizuala. Apoi, 5 copii de cam 14 ani au intrat in sala. Nu-i recunoșteam de nicăieri, asta însemna ca probabil erau noi.
Sa ne întoarcem puțin la frății mei.
Toți trei aveam pielea maslinie și parul natural brunet, eu mi-l vopsisem, nu-mi aminteam când și cum, dar îmi plăcea, și ochii negri.
Nico, cel mai mic, juca un joculeț cu Cartonașe, numit Mitomagic, sau ceva. Bianca purta mai mereu o căciula verde.
OK, deci acei 5 copii intraseră in sala. Un băiat avea cârje, și început de barba, el ii spusese unui alt băiat cu ochii albaștrii și parul brunet ceva la ureche apoi a arătat cu degetul spre mine, Nico și Bianca. Celalalte 3 erau fete, una avea parul negru, țepos și scurt, și ochii albaștri, alta Parul blond, lung, și ochii gri, și cealaltă avea parul blond-saten și ochii căprui. Baiatul cu cârje le-a spus și lor ceva și toți 4 s-au îndreptat spre noi.
Ceva îmi spunea ca nu voiau sa facă ceva rău.
M-am întors spre Nico care ii spunea Biancăi:
-Nu sunt păpuși, sunt figurine!
-Bine, bine, sunt figurine, nu păpuși, răspunse Bianca.
-Exact!
Eu am ras.
-Discuții inteligente între frați, nu? am spus eu.
Nici Bianca, nici Nico n-au apucat sa răspundă, pentru ca directorul nostru a zis:
-Veniți copii puțin.
Bianca a spus:
-OK!
Și s-a dus la el, împreuna cu Nico. Am dat sa ma duc și eu, apoi am simțit cum doua mâini s-au Așezat pe umerii mei. Vocea unei fete a spus:
-Hei.
Eu m-am întors și fata cu parul blond de mai devreme se uita la mine
-Um...Hei?
-Unde sunt frății tai?
-De ce contează asta?
-E important, acum, te rog sa-mi spui unde s-au dus frății tai.
Eram confuza. Dar, gândindu-ma ca dacă sunt cu directorul, Nico și Bianca nu pot păți nimic.
-S-au dus sa vorbească ceva cu Directorul, am răspuns.
Fata a pălit (am uitat sa Menționez ca era foarte bronzata chiar dacă era iarna), s-a întors spre prieteni ei care stăteau in spate. S-au înțeles din priviri, apoi s-au uitat toți la mine.
-Eu sunt Annabeth Chase, a spus fata blonda, ei sunt Percy Jackson, Grover Underwood, Ariana Stewart și Thalia Grace. O sa-ți explic totul in timp ce ceilalți ii ajuta pe frați tai, ok?
-Bine...
Thalia, Ariana, Percy și Grover au plecat după Bia și Nico. Habar nu aveam de ce aveam încredere in ei, dar aveam. Annabeth a zis:
-Hai puțin afara
Am aprobat din cap.
Am ieșit, nu mai era viscol și ningea ușor.
-Și pe tine te cheamă Annabeth, nu? mi-a zis.
-Da, dar prefer Anna, i-am răspuns.
-OK, Anna.
Mi-a zis ca toate lucrurile din mitologia greaca erau adevărate, ca eram semi-zeița. Am întrebat ce înseamnă semi-zeița iar ea mi-a spus foarte clar:
-Adică ești jumătate om și jumătate zeu.
Am rămas cu gura căscată
-Asta e adevarul.
A continuat sa spună ca o sa merg intr-o tabăra cu mai mulți ca mine.
-Și fiica cărui zeu sunt?
-Nu știu.
-Și voi de unde știți copii cui sunteți?
-Părinții noștri ne recunosc. Eu sunt fiica Atenei, zeița înțelepciunii, Thalia e fiica lui Zeus, regele zeilor, Ari e fiica lui Loki, e ceva, zeu scandinav, Percy e fiul lui Poseidon, zeul marilor iar Grover e satir
-Grover e ce?
-Satir, spirit al naturii.
-Și de ce arată ca un adolescent cu cârje?
-Se deghizează.
-Dar nu ziceai ca, aia, ceata, nu ii lasă pe muritori sa vadă lucrurile astea,
-Nu și in cazul Satirilor.                                                                                                                                                        -Ok...

Hei, hei, heeeeeeei, ce faceți? Cum e școala de muritori? Ce părere aveți despre carte?