Anna Di Angelo #1

Capitolul 2

 -O sa intelegi mai bine cand ajungem in tabara, imi zise Annabeth.

-Dar de ce s-au dus ceilalti dupa Bianca si Nico, in loc sa venim si noi cu ei?

-E complicat, dar directorul vostru va chemat pentru ca stia ca sunteti semi-zei.

-Si ce?

-Anna, el un monstru, nu un om.

-Dar nu trebuie sa-i ajutam?

-Nu, le-am zis ca o sa te tin in siguranta.

Am ridicat o spranceana.

-De ce pe mine, nu pe Nico sau Bianca?

-Presupunem ce s-ar putea intampla, desi nu suntem siguri.

-Adica voi stiti ce se va intampla? 

-Teoretic, da, practic, nu.

Nu prea avea sens ce spunea, dar am dat din cap ca am inteles.

-Dar vreau sa-i ajut.

-Anna, mai bine nu.

Dar deja am fugit inapoi spre scoala. Annabeth ma urmarea si striga la mine sa ma opresc, chiar daca nu o agam in seama. Pe la jumatatea drumului am auzit sunete de lupta. Am alergat cat am putut de repede spre locul ala, ceva venea din fata. M-am aprit cu un scrasnetsi am vazut ceva ce nu credeam ca voi vedea. Sevana cu un leopard gigantic. Thalia, Ariana, Percy si Grover incercau sa il tina departe de Nico si Bianca care au tresarit cand m-au vazut, dar nu speriati, ci ingrijorati.

Bianca imi facea semn sa plec, la fel si Nico. Annabeth a venit din spate.

-Ti-am spus sa nu mergi aici! mi-a spus, dar nu fusese o idee buna pentru ca monstrul si-a indreptat atentia asupra mea.

Annabeth a scos un cutit si a zis:

-Du-te lla fratii tai, eu o sa-i distrag atentia.

Nu trebuia sa-mi spuna de doua ori. Monstrul s-a indreptat spre Annabeth iar eu am tasnit spre Nico si Bianca.

-Sunteti bine? i-am intrebat.

-Cat de cat, mi-a raspuns Bianca.

Ma multumeam cu atat.

Parea ca ceilalti erau coplesiti de monstru care nu se lasa nici macar ranit, cand o sageata a zburat de-a asupra capului meu.

Au aparut mai multe, apoi din padurea din spatele meu au aparut un grup mare de fete, cele mai mici parand sa aiba 10 ani, iar cele mai mari 14-15 ani. In frunte erau doua fete care pareau de cam 12 ani, una din ele avea o coroana pe cap.

Annabeth a stigat:

-Vanatoresele!

-Mda, perfect, a murmurat Thalia.

Aceste Vanatorese au inceput sa dea cu sageti in monstru, care isi pierdea echilibrul. Acesta a cazut in prapastia din spatele lui, darmand-o pe Annabeth o data cu el.

Percy, Ariana, Thalia, Bianca, Nico, Grover si cu mine ne-am stans pe marginea prapastiei, cu amaraciune. 

Fata cu coroana din grupul de fete a venit la noi. Thalia a zis:

-Zoe.

-Thalia.

Percy a intervenit:

-Um...Va cunoasteti?

-Da, a zis Thalia, ea e Zoe Umbra Noptii, o Vanatoreasa de-a lui Artemis.

-Sefa Vanatoreselor lui Artemis, a corectat-o Zoe.

-Nu conteaza, a spus Thalia.

-Ba da!

Cealalta fata din varful grupului de Vanatorese a venit si ea.

-Zoe, nu incepe sa te certi, a spus fata.

-Da, stapana.

-Tu cine...esti? a intrebat Percy.

-Eu? Eu sunt Artemis, zeita vanatorii.

Va place, va place, va place? :)