Pribeag îți port chipul în gând,
Și numele-ți pe buze-mi plimb,
Visând nu dacă, ci mai bine când,
De vorbe-om face dulce schimb.
Suavul glas de dor ți-a tremura,
Când te-oi privi cu foc mocnit,
Și-nvins îți vei închide tu gura,
Ca să nu-mi spui că m-ai iubit.
Și suspina-vom amândoi amar,
De dragul vremilor subit apuse,
Iar vorbăria ne va fi-n zadar,
Căci sentimentele rămân nespuse.
CITEȘTI
Volum de toamnă
PoetryTu nu mai ești, n-o să mai fiu. Te-ai dus cu vântul, ceață brună, nimeni nu vrei iar să te-ajungă, și dorul meu prin ploi ți-l cânt.
