Black or White [ Harry Styles Fan Fiction ]

I.

Prespectiva Emmei

O voce incepu sa se faca auzita. Mi-am deschis usor usor ochii, ridicandu-mi capul de pe geamul masinii.

-Trezeste-te Emma. Am ajuns.

La vorbele mamei, mi-am frecat somnoroasa ochii si am iesit din autovehicul. Am trantit portiera in urma mea dupa care am ramas impietrita in fata unei case imense. Cel putin mie asa mi se parea, in comparatie cu casuta modesta din California in care locuisem pana la varsta de 16 ani. O mana imi apasa usor umarul, trezindu-ma din transa in care, fara sa vreau, intrasem.

-Camera ta e sus, Emm.

Tata zambi calduros intinzandu-mi bagajul. Am luat geanta, dupa care i-am raspuns schitand un zambet fals. Intru in casa, si ma trezesc intr-o camera mare frumos mobilata. Ignor orice detaliu, urcand scarile. Incep sa deschid diferite usi. 

- Baie...Dressing...Ce dracu ii camera asta?! Cu siguranta asta nu e o casa pentru trei persoane! Ce naiba... Parca ne mutam intr-o casa nu intr-un hotel !

Intr-un sfarsit am dat de o camera intunecata, cu o mobila draguta, un pat mare,  toate cele.... Am tras perdelele, lasand un val de lumina sa acopere intreaga incapere. M-am aplecat deasupra geamantanului, trantit pe undeva prin fata unui dulap cu doua usi deschise. Toate hainele erau frumos impachetate. Toate imi aduceau aminte de cate ceva facut in California... Le puneam in dulap, zambind melancolic. Fara sa vreau am dat de o poza, pusa intr-o rama draguta, in care erau toti prietenii mei. O lacrima mi se prelinse involuntar pe obraz. Am sters-o cu miscari bruste, continuand sa impachetez.

~MONOLOG~

Ce o sa se intample de acum? Sunt pregatita sa las totul in urma si sa imi incep o noua viata? Daca nu ma voi adapta? Si mai e si scoala... Pff... E o scoala grea. Daca nu voi face fata? 

Prespectiva autorului

Emma avea o groaza de intrebari. O frica i se strecurase in suflet. Nu vroia in nici un fel sa inceapa iar de la 0. Dar cu siguranta nu vroia sa vorbeasca despre asta cu parintii sai. Nu vroia sa dea dovada de egoism, chiar acum, cand tatal sau isi gasise o slujba mai buna in Londra si mama sa fusese solicitata la un nou spital. Trebuia sa arate ca totul merge perfect, zambind, razand.. prefacandu-se in totalitate. Se indrepta spre usa. Mai arunca o ultima privire incaperii, inca un suspin ii scapa printre buze inainte ca ea sa plece din camera. Intra in baie. Lasa hainele sa alunece de pe ea, dupa care le impinse cu piciorul intr-un colt. In cabina de dus se lasa invaluita de un jet de apa calda care-i uda corpul amortit. Isi plimba degetele prin parul saten cazut dezordonat pe spate. Odata ce dusul fu gata, se indrepta iar spre camera, unde isi lua o pereche de pantaloni scurti de blugi si un tricou alb asortat cu niste Conversi draguti. Cobori repede scarile indreptandu-se spre iesire.

-Mamaa! Tataa! Ies afara! Nu stau mult!

Prespectiva Emmei

Am trantit cu putere usa in urma mea. Cu mainile in buzunare si castile in urechi, ma plimbam incet pe trotuar. Analizam cu atentie fiecare loc, fiecare colt, fiecare straduta. Dupa nu mult timp, am vazut in fata mea un parc mare, unde multi copii isi faceau de cap. Stradutele din parc, frumos pavate erau umbrite de copaci inalti. Am inaintat, uitandu-ma la copiii care se jucau si radeau in hohote. Un zambet bland imi aparu pe fata cand un baietel de vreo 5 anisori imi intinseo floare cu petale de un alb imaculat. M-am lasat in jos ca sa fiu de aceasi marime cu el. Ma sprijinam cu un genunche jos. Micutul baietel imi intinse floarea, pe care am luat-o. Dupa care o lua la fuga. L-am urmarit cu privirea, pana a ajuns in bratele mamei. Floarea a ajuns in parul meu, dupa care mi-am continuat drumul. Fiind concentrata in totalitate pe versurile melodiei, nu am bagat de seama privirile insistente ale adolescentelor care ma urmareau cu antipatie. Sirul gandurilor mi se rupse in momentul in care o minge de fotbal imi atinse usor piciorul. Am pus usor piciorul pe ea si am inceput sa ma uit dupa propietar. In stanga mea am vazut un fel de teren de fotbal, doar cu o poarta, inconjurat de un gardulet mic si negru. Acolo niste baieti asteptau ceva. Acel "ceva" era mingea asupra caruia eu aveam putere acum. Fara sa mai stau pe ganduri, am lovit cu putere mingea care ajunse in bratele unui baiat. El facu un pas in spate in urma impactului mingei cu abdomenul sau. Toti s-au uitat ciudat la mine. Am raspuns cu un zambet timid si am plecat spre casa.....