-"Adolescenta pierdută"

Capitolul 2

Intrăm în clasa noastră. Jorge era deja acolo, așezat în ultima bancă de la geam. O iau de mână pe Lisa și ne așezăm tot în ultima bancă, dar de data asta de la perete...mult mai departe de el. Băiatul se uită cu mândrie la Lisa... Mai bine mergeam în banca din fata lui ca sa pot să-i dau un pumn în fata pentru privirea asta de om prost. Îl străpung din priviri, iar acesta își ridica mâinile sus în semn de capitulare.
Profu' de mate intra pe ușa..
-Dragi elevi, începe sa spună cheliosu ala, scoateți o foaie de hârtie.
Acum pot spune ca am murit...În penultima săptămână în calitate de liceană dau test la mate, cct. Toți colegii și-au scos o foaie de hârtie, numai eu nu...nu vreau test. Nu-i corect! Mai bine chiuleam...sau mai bine stăteam în pătuțul meu învelită cu paturica mea pufoasa...*lumea viselor ma cuprinde*...pana când....
-Helăăău! Domnișoară, Diamond! Sunteți prezentă aici cu noi la ora? Profu de mate își flutura mana prin fata ochilor mei...tresar speriata.
-Da? Întreb uimita. Am chef de o caterinca. *ras malefic*
-Dumneata de ce nu scoți o foaie de hârtie pentru test? Profu e nervos. Aouleuuu. Doi va scrie pe  fruntea mea curând. 
-Păi,  domn profesor...Ce sa va zic...Eu nu vreau sa dau test? Aveți ceva împotriva?
-Domnișoară Diamond! De când va permiteți să-mi răspundeți asa fără pic de respect? Urlă într-un stil...cred ca s-a auzit pana la parter.
-Dar de cat dvs va permiteți sa urlați la mine? Acum eu sunt cea care urlă...
-Țin sa va amintesc ca eu sunt profesorul aici. În caz ca nu știai, eu sunt cel care îți încheie media la matematica, asa ca ai un 2 pe ziua de azi.
*nimeni nu scoate un sunet preț de câteva minute*
-Deci acum pot pleca? Spun eu uitându-mă fix în ochii verzi ai profesorului.
-Nu! Acum treci la locul tău. 
Fără sa mai zic nimic îmi iau ghiozdanul și ies din clasa fără măcar a salută..
Încerc sa ies din curtea scolii, dar nu se poate frate... Directoarea, proasta nație,  a angajat un gardian mai prost decât toată prostia din lume. Grasu' sta fix în fata porții...bag pl...
-Ma scuzați! Puteți sa va dati la o parte? Spun eu ferindu-mi privirea de a sa.
-Nu. Nu ai voie sa ieși din incinta scolii pana nu se sună de pauza.
-Scuze, grasule,  dar țin sa te anunț ca profu de mate, care dracu știe cum îl cheamă,  m-a învoit pentru ca îmi este rau.*mint cu nerușinare* Dacă nu ma crezi, du-te dracului și întreabă-l.  Acum, dă-te naibii din fata mea pana nu-ți pocnesc una în fata aia jegoasa pe care o ai. Spre mirarea mea, gardianul nu comentează și îmi face semn ca pot pleca.
-Ma scuzați,  domnișoară. Îmi pare rau pentru neînțelegere.
Ce dragut. Acum știu de ce multa lume tipa când discuta cu cineva. E mult mai ok sa stii ca cuiva ii este frica de tine. Drăguț, foarte drăguț.
Acum ma întreb unde plm sa ma duc. Acasă nu, pentru ca știu ca mama a ajuns de la servici. Lisa e în clasa, la ora, deci nu... Stai, Leon...cred ca e o idee buna
*Leon este cel mai bun prieten de la grădiniță al Evei*
Îmi iau mobilul din geanta și îl apelez...
*bip, bip*
-Hei, Leon! Sper ca nu deranjez.
-Bună, Eva! Nu, scumpo, nu deranjezi niciodată!
-Știu,  dar voiam sa ma asigur. Ma rog, voiam sa te întreb dacă ai timp de o ieșire...
-Oricând, dragă! Unde ești?
-Cafeneaua de pe WallStreet nr 5. Te aștept aici. Pa!
-Pa, prințesă!
*dacă va întrebați de ce Leon vorbește asa cu Eva, desigur ca va întrebați..ce prst sunt, pai lui Leon i-a plăcut de Eva acum mult timp, chiar de la grădiniță. Și au fost într-un fel împreună,  da...La grădiniță=)) Iar Leon încă o place pe Eva*
Au trecut cam vreo 15 minute de la terminarea convorbirii telefonice cu Leon, dar el nu a apărut. Încerc să-l apelez din nou, dar ceva îmi atrage atenția. Cineva cunoscut intra în cafenea. El este...Nu pot sa cred ce muuult s-a schimbat, Leon. Este înalt, brunet, și are niște ochi...asa supeeerbi. Îmbrăcat lejer se îndreaptă spre masa unde ma aflu eu.
-Hei, scumpo! Îmi face placere sa te vad după atâta timp. Spune în timp ce îmi sărută obrazul drept. Spune așezându-se pe scaunul din fata mea.
-Bună, Leon! Și mie îmi face placere sa te vad!
-Siii, cum de m-ai sunat chiar pe mine pentru a ieși?
-Păi,  la ce zi am avut, sincer chiar am nevoie de o pauza...Deja nu mai pot. Cred ca voi muri curând. 
-Ce s-a întâmplat? Întreabă curios.
-E o poveste lunga...dar îți voi face un rezumat=)). M-am certat cu profu de mate și cu gardianul. Prosti bâtă ambii.
-Ia uite! Aceeași Eva pe care o cunosc eu!
O chelnerița drăguță vine spre masa la care ne aflam noi...
-Bună, dragilor! Cu ce va servesc?
-Eu vreau un cappuccino! Tu scumpo?
-La fel!
-Asa sa fie! Apropo, formați un cuplu excelent! Cat timp aveți de când sunteți impreuna?
Simt ca obrajii îmi iau foc!
-Astăzi am făcut 2 luni! Spune Leon cu un zâmbet seducător pe față. 
Acum cred ca arat ca o roșie. Sincer...
-Frumos! Sa va țină! Comanda vine imediat.
Chelnerița pleacă, iar Leon...
-Ce ai pățit scumpo? De ce te-ai înroșit?
-Cum îndrăznești sa spui ca suntem împreună? Și încă 2 luni...
-Eu cred ca suntem!
-Ba nu! Nu am fost niciodată împreună!  Nu mai minți atât!
-Zici?
Leon se apropie de mine. Se așează pe scaunul din dreapta mea și îmi ia fata în palme. Sunt așa de catifelate palmele sale. Apoi își apropie buzele sale cărnoase de ale mele. Rămân șocată. Întâi ma sărută cu sălbăticie,  iar mai apoi cu dragoste. Pot simți asta...pana când....eu proasta pun capăt sărutului
-Ce drq faci? Ce te-a apucat?
-Stai calmă scumpo, voiam să-ți arat ca te...te...te iubesc...și să-ți spun pe urma dacă vrei sa fii cu mine...o lacrima își face apariția pe obrazul albicios al lui Leon
Plang, îmi iau ghiozdanul și alerg spre ieșirea din cafenea. Nu-mi mai simt picioarele. Dar simt cum corpul meu cade pe asfaltul rece...
-Evaa! Atât mai aud...