Iubirea ''perfecta''

Despărţire

În cele din urma sosise şi ziua în care m-am despartit de el, m-am simtit de parca mi s-a desirat puloverul cel mai drag.

Ce-i drept, era vechi , nu mai arata la fel e bine , dar imi tinuse de cald pe atatea friguri si imi placea sa-l port pe pielea goala . Acum insa, nu semai putea . Atele care iesisera din el se iinfasurau in jurul gatului si nu ma mai lasau sa respir. Le-am taiat cu o foarfeca, dar gaurile pe care le-au format nu aratau ca o haina inventata de un desinger. Nu erau atragatoare, misterioase,cu o poveste aparte, ci doar niste gauri negre, cascate spre nimic. Devenise urat, asa ca am inceputt sa-l port mai rar, sa nu mai ies cu el in lume, desi inainte era mandria mea . El a simtit neglijarea si a inceput sa ma zgarie. E normal , m-am gandit eu , e de lana si cu timpul se aspreste. Insa agresiunile nu s-au oprit aici. Dupa cateva saptamani a inceput sa se largeasca de parca il purtam impreuna cu o alta prsoana in acelasi timp . Am devenit geloasa si-l spalam totmai des, sperand sa intre la apa , a sa-mi vina doar mie din nou . Am renuntat intr-o zi cand l-am gasit atrnand trist pe o franghie la uscat. Mi-am dat seama ca ma chinui ata pe mine cat si pe el, asa ca l-am impaturit si i-am gasit un loc doar al lui in dulapul cu vechituri . Pe masa am asezat , in schimb, o poza cu mine purtandu.l . Era din zilele noastre bune , in care ploua cu soare... M-am îndrăgistit,am construit un întreg univers în jurul lui , pentru ca apoi el să plece şi să mă lase în ruine . Şi nu am ce să fac , aşa că ma ridic şi merg mai departe jumătate din ce am fost ,sărut buze în alte nuanţe şi mângâierile mele poartă mânuşi. E ca şi cum cea mai cumplită experienţă mi'ar fi lăsat coşmaruri. Acum nu mai închid ochii decat pe jumătate şi plec oriunde cu teama ca nu cumva să îmi fure cineva şi resturile ce au mai rămas din omul care eram odată (da ştiu iubirea e tragică) în cărţi scrie că ar trebui să te întregească,dar în schimb te scade ,te înjumătăţeşte , te împarte de un infinit de ori până nu mai rămâne nimic din tine. Cu toate că era foarte frig...ultima dată când m-a ţinut de mână nu purtam mânuşi asta ca să am şi mai multe amprente de şters acum.. Şi cum să nu mă doară când o aud pe mama că ma întreabă ''ce-ţi mai face băiatu ăla cu care vorbeai până şi în somn?'' Iulian s-a furişat pur şi simplu,mi s-a băgat pe sub piele , şi orice aş face....nu pot să mi-l scot din suflet.