O dorință înfloritoare
Ce te chinuie mereu
Te arde pe dinăuntru
Crede-mă, o știu și eu,
Cum timpul trece, pe repede-nainte
Așa și dmonii-și găsesc liniștea în vise infinite,
Tânjesti după ideea, din vremuri mult apusă
Și mintea ta ajunge tot mai des, de gânduri sa fie răpunsă
Vii pe drumul tău, cu privirea înspre lună
Iar inima-ți bate de nebună
Sub lumina ei apare a ta crăiasă
Cu sufletul curat și în straie de mireasă
Mai rece ca și moartea cu un zâmbet criminal
Fiecare atingere, e condusă instinctual
Te vânează și te așteaptă vulnerabil
Ăsta-i un adevar, general valabil.
Tainele demonice, ale fiecărui om
Sunt aduse din tăcere, când e vorba de amor,
Vrei o clipă de sfințenie, în umbra unui pom
Nu mai e la fel, sunt copleșit de dor
O să rămâi în neant, doar cu zeci de umbre
Şi în schimb timpul iubirea o să ți-o fure
Hoinar purtat de vânt
O să iți inșirui gândurile pe ritumul unui cânt, și totul va ajunge încet ceva mărunt.
