Inimă fără margini

Capitolul 1

-Va rugam sa va verificati centurile de singuranta pentru ca ne pregatim sa aterizam. Multumesc. zice stewardesa si pleaca. 

Peste cateva ore: 

             Este al dracului de greu sa gasesti un taxi sau un autobuz in acest moment care sa mearga spre liceul la care maine dimineata incep cursurile. Dupa doua ore de asteptare a venit insfarsit un autobuz. Defapt semana mai mult cu o pubela de gunoi pe roti, dar macar am cu ce sa ma duc si nu mai inghet de frig. Spre mirarea mea a fost ca acel autobuz de culoare verde cu o forma ciudata avea portbagaj. Cu cat mergea mai mult si prindea putina viteza ma asteptam sa ne rasturnam in orice secunda la ce sunete scotea. Am avut norocul ca statia in care trebuia sa cobor este fix in fata liceului ca altfel 100% ma pierdeam. In spatele portilor gigantice de fier se afla liceul care este mai mare decat orasul in care am locuit cu mama pana acum si nu exagerez. La aproximativ 100 de metri in spatele liceului se aflau 7 cladiri destul de mari cu un singur etaj , 6 dintre ele fiind caminele in care stam noi , elevii , fiind pozitionate intr-un dreptunghi , iar in centrul dreptunghiului este sala de mase. Am verificat e-mailul in care scria in ce cladire stau si la ce camera si se pare ca in urmatorii 4 ani voi sta in caminul 2 , cele 6 camine sunt numerotate cu numerele de la 1 la 6 , in camera 12 impreuna cu o fata pe nume Sarah Miles. Pe fiecare camin scria numarul respectiv cat de mare se putea. Am intrat in cel cu numarul doi , iar la intrare era un fel de sufragerie cu multe canapele si un televizor. Toate canapele erau ocupate de foarte multi baieti si doar doua fete care erau mai mult dezbracate decat imbracate. Si amandoua stateau in brate la un singur baiat , deci treaba este clara la acest liceu. M-am simtit al naibii de ciudat cand am intrat si toti se uitau la mine. Se vede clar ca sunt fata noua si cel mai sigur o sa inceapa glume despre mine. Dupa cam maxim 5 secunde cum am intrat in incapere , baietii de pe canapele au inceput sa scoata sunete si vorbe : 

-Oo fata noua ! tipa unul dintre ei. 

-Uita-te la ea, e buna. Ar merge de o noapte. 

                Aceste comentarii nu au durat mult pentru ca m-am dus pe coridorul din dreapta mergand sprea camera 12. Fiind destul de tarziu am ciocanit la usa si o voce destul de somnoroasa a raspuns : 

-Da, intra. 

           Am intrat in camera , o fata bruneta cu parul lung si putin cret si cu ochii caprui statea intinsa in pat citind o carte :

-Buna , eu sunt Raven Brooks, colega ta de camera. spun eu lasandu-mi bagajul langa usa. 

             Se ridica din pat si imi intinde mana : 

-Buna , Raven. Eu sunt Sarah Miles. Incantata.

-Si eu. zic zambind 

-Eu stau in patul de jos caci imi e frica de inaltime. Daca nu il vrei pe cel de sus putem sa il impartim pe cel de jos. spune ea gesticuland

-Nu , este ok si patul de sus. zic razand.

-Daca ti-i se pare ca vorbesc prea mult sa imi spui. rosteste ea foarte incet 

-Stai calma , vorbeste cat vrei. spun eu asezandu-mi patul.

           Rasufla usurata si imi zambeste. Mi-am despachetat putin din bagaje si am auzit-o pe Sarah cum ma striga :