"Spune-i că o placi, spune-i că o placi! Nu fi timid, ea te place!". O puteţi auzi şi voi? Este vocea minţii noastre, cea care ne îndeamnă spre ceva ce nouă ne este mai greu să facem. Uneori ne îndeamnă şi să facem prostii. E ca un fel de cel mai bun prieten atunci când nu ai pe nimeni lângă tine. De multe ori îmi întreb "prietenul" de ce mai trăiesc, dar niciodată nu primesc un răspuns, iar asta e pentru că eul meu vrea să trăiesc. Aici e ceva ce m-a pus pe gânduri. Se pare că vocea minţii noastre ne spune cu adevărat ce simţim şi ce am vrea să facem. Tocmai m-am întrebat dacă sunt bine iar răspunsul din mintea mea a fost: "Nu, clar nu eşti. Eşti un terminat şi un distrus care nu doarme aproape deloc", iar asta pentru că aşa este.
"Termină odată de scris, ţi-e somn!".
Aşa este, dar nu pot să dorm!
"De ce?"
Nu ştiu...
