Luceafarul isi stinse magnicificle aripi de lumina
Intunericul aluneca pe panza cea alba a lunii
Culorile incepura sa-si piarda stralucirea eterna
Devenisera fara speranta,
Cerul ingheta in adierea soaptelor noptii
Maiastrul se unduia lung spre visare,
Totul incepuse sa-si piarda forma...
Ingerii se murdarira de sangele visarii,
Caderea in abis era dorinta.
Abisul ii chema duios
Sa ii scape de coroana de spini.
