Am facut un pact cu mine insami, nu te mai vreau in viata mea.Dar m-a durut destul de tare cand mi-ai dat sutul in fund si m-ai azvarlit din viata ta...era totul o simpla amagire. As vrea sa-ti pot zambi, sa nu te mai caut cu privirea stiind ca acel chip nu-mi mai recunoaste sufletul.As mai vrea sa controlez inamicul din mine, partea pe care ai tradat-o, mai stii?
Unde sunt minciunile care ma faceau speciala si mai ales umana? Am dat-o dracu cu toate sentimentele, imi strapung fiecare organ.
Ganduri de om. Ganduri ce-mi apartineau. Tu erai eu. Te-am pierdut...nu stiu cine sunt.
Ochii tai ma imbatau cand ma aruncam in bratele tale.UMAN..eram uman.
Totul e in ceata.Care e drumul meu? Nu vad nimic, unde esti?
Strang de pe jos bucati din inima si ma intorc in trecut.
Te aud vorbindu-mi pe limba sentimentelor. Ma omoara gandul ca nu vei mai fi al meu.
.Recunosc, imi va fi dor sa mor in bratele acelui om care vorbea cu inima plina de iubire, asteptand in schimb mica mea atingere.
Si ce rost ar mai avea cuvintele cand eu stiu ca tu n-o sa-mi mai scrii?