Gemeni

Capitolul doi

-Okay, calmează-te. Inspiră, expiră. Inspiră, expiră. Repetă până nu mai poţi. Şi calmează-te, pentru numele lui Dumnezeu! Nu tu naşti!

Ariana încerca să se calmeze, plimbându-se în sus şi-n jos pe holurile spitalului. Tocmai intrase într-o criză, simţind parcă cum i se rupe apa pe care nu o avea. Doar auzind-o pe Juliet din salon începuse să se simtă la fel de rău. Ipohondria ei începea s-o aducă la disperare. În celălalt capăt al holului, Ash făcea acelaşi lucru. Nu-şi putea simţi stomacul. Sau capul. Sau orice părticică din corp. Înjura, ocazional, când se împiedica de un scaun sau de propriile picioare. Soţia lui tocmai intrase în travaliu şi el nu avea nici cea mai vagă idee ce dracu să facă. Cum să se comporte? Să ţipe? Era nevoie să ţipe, mai mult ca sigur. Dacă nu ţipa, simţea că o să explodeze.

Pe altă parte, însă, în salon era o atmosferă de vis. Juliet şi fratele geamăn al Arianei stăteau la taclale, femeia ţipând ocazional şi aşteptând reacţia celor doi care-şi petreceau timpul pe hol. Se distra,mai mult ca sigur. Toată viaţa aşteptase să facă ceva de genul şi acum era momentul potrivit. Le mai arunca,din când în când, câte-o privire atunci când uşa era deschisă de medicii şi asistentele care tot veneau la ea pentru a se asigura că totul este bine. Era relaxată, mult prea relaxată pentru o femeie care mai avea puţin şi urma să dea naştere unei fiinţe vii. Panica, care până atunci nu-şi făcuse simţită prezenţa, nu părea să stea prea departe. Momentan, grijile ei fuseseră evaporate. Dar încă era un copil, avea un suflet de copil, mentalitate de copil, trup de copil. Cum avea să aibă grijă de un copil? Prima dată, însă, trebuia să se asigure că dă naştere unui copil. După cum îşi simţea corpul, pe-acolo avea să iasă un bolovan sau ceva şi mai rău, mult mai greu şi totuşi atât de scump.

-Hmm...mă întreb cât de curând vor ceda. Care crezi c-o să leşine primul?

Întrebarea băiatului o făcu să tresară, imaginându-şi soţul cum leşină şi are nevoie de mult mai multă asistenţă medicală de ea. Parcă-l vedea, plângând şi rugându-se ca totul să fie bine. Ce muiere. Gândi după care îşi spuse părerea:

-Ash,mai mult ca sigur. E mai firav ca o păpădie. Plus, e copilul lui. De ce-ar leşina Ariana?

Stătu pe gânduri câteva secunde înainte de a-şi da seama cât de evident era motivul. Ipohondra aceea mică simţea orice durere şi numai auzindu-şi prietena ţipând era pe cale să dea afară tot ceea ce mâncase în ultimele săptămâni, plus sufletul.

-Cretina aia o să plece prima de-aici. Ceva-mi spune c-o să trebuiască s-o internăm pentru o sarcină închipuită foarte curând. Cine ştie, poate deja-şi vede burta la gură şi simte copilul cum vrea să iasă.

Deşi o spusese mai mult în glumă îşi dădea seama cât de adevărat era totul. Deja-şi imagina cum sora lui avea să caute pe ebay prostii pentru bebeluşi, fiind foarte sigură că era gravidă deşi era cât se poate de virgină. Desigur, el îşi pierduse cu mult timp în urmă virginitatea, într-o noapte furtunoasă de vară. Sau cel puţin aşa îşi închipuia.

-Pe bune, Juliet. Nu ai de gând să naşti mai repede? Mor aici!

Comentariul fetei îi făcu pe cei doi din salon să izbucnească în râs. Privind din ansamblu, Ariana părea să fie cea gravidă acolo căreia tocmai i se rupsese apa. Atât de grav reacţiona. Era şi normal, din moment ce-şi simţea corpul mai moale decât oricând. Respira greu, încercând să se calmeze.

Inspiră. Expiră. Inspiră. Expiră. Haide, Ariana. Poţi s-o faci,tu,frumuseţe mică. Eşti destul de puternică. Vei reuşi să treci şi peste asta. Travaliul o să se termine rapid şi o să nască. Încă puţin,încă puţin.