Capitolul 1.
Fie ca te cheama Izabela,Mihaela,Cristina,Andreea,Roxana etc.,daca de mica iti place ''acadeaua'',poti sa stai si in cur si in cap ca tot cu ea in mana mori.Zilele trecute,ma plimbam linistita cu prietena mea prin parc,si dintr-o data o aud pe una dintr-un grup de fete zicand ''Fata,tu stii cat e de mare e a iubitului meu?'' , atunci mi-am zis ca aici e rost de ceva curvaraseala.Erau la colegiu,in anul I , si deja erau experte in efecte,din spusele altora.Intamplarea a facut ca atunci sa ma ia gura pe dinainte si sa le judec.Dupa ce le-am judecat putin,putin mai mult decat trebuia,aveam un feeling;ma simteam prost de la ceea ce facusem.Nu,nu,nu!Stai putin sa lamurim lucrurile.Ma simteam prost ca nu le-am spus pe deplin ce aveam de spus,ci pe jumatate,ca pericolul era iminent.Ce pericol?Ma trezeam cu mana vreunei nebune la mine in par..Am stat putin pe ganduri,si am inceput sa scriu aici.
Capitotul 2.
Sa continuam ce am inceput.Vorbeam despre curve.Aceste fiinte sunt de trei feluri:cele care o fac pe un suc,cele care o fac pe o tura cu masina,si cele de lux.Nu conteaza varsta,ci calitatea.Varul meu,a avut parte de o asa fiinta ''sublima''(din spusele sale,mai bine isi dadea cu barda in c***e decat sa se culce cu ea),toti ziceau ca e de lux,doar o chema Roxana,(''O suge ca nebuna,o linge ca pe acadea'',aa,si nu iarta nici un WC :)) ) .Dar cand colo era o pustoaica de clasa a9a,de liceu,cu arfe de parasuta,pe principiul ''Daca pentru zbor iti trebuie o parasuta,pentru sex iti trebuie una stilizata''.Dar ea arata bine,era ceva gen Tonciu.Pe cat de mare are nasul,pe atat de mic are numarul de neuroni.
