Sociopath

00

 Eram pe banca de aşteptare de la cabinele de probă din mall. Ai fi uimit să vezi câtă lume aşteptă să intre în cabine să se schimbe. Diverse persoane şi feţe cunoscute se plimbau prin faţa ochilor mei făcându-mă să arunc un ochi după fiecare printre care şi vecini care de altfel doar se uitau ciudat la mine, fără să salute. Toţi mă considerau un ciudat, de când a murit mama mea am făcut nişte.. chestii banale care le-a făcut pe oameni să se îndepărteze de mine. 

 Draperia care mă despărţea de persoana pe care am pus ochii s-a deschis în sfârşit şi ochii mei s-au asfinţit direct pe ea şi pe rochia ei frumoasă, lungă şi părul care îi cădea grandios pe spate. Era un moment nostalgic, parcă îmi vedeam propria mamă, ochii ei aveau un albastru intens, eu le am căprui. Urăsc că seamăn la tata, el mereu a fost rău cu noi şi ne-a lăsat şi a plecat cu târfa lui - mi-am încleştat dinţii la gândul ăsta şi apoi în vizion a apărut frumoasa doamna care păşea fabulos spre scările automate. M-am ridicat imediat de pe scaun când i-am văzut acţiunea şi ochii mei n-au părăsit-o o secundă. Ea a pus piciorul pe o scară, apoi pe celălalt cu multă grijă, iar eu eram chiar în spatele ei. Am urmărit-o azi toată ziua şi totuşi e atât de proastă încât nu mă observă. De la un timp parcă sunt invizibil. Lumea nu mă mai consideră ce am fost odată.. 

 Când am ajuns jos, femeia s-a dus la casa de marcat şi şi-a plătit rochia scumpă care a costat 200 de dolari - am auzit asta, căci eram la doar câţiva cm distanţă.

 S-a dus spre ieşire, eu după ea. Şoldurile ei se mutau dintr-o parte în alta în timp ce umbla şi picioarele ei perfecte care erau acoperite de rochia o făcea să arate atât de frumos. Părul ei se balansa în sus şi în jos. 

 A luat-o la dreapta. Nu eram sigur ce face. Am început să devin agitat când am văzut că a vorbit cu un taximetrist prin geam şi inima a început să-mi bată tare şi a explodat când tensiunea din corpul mea s-a ridicat văzând cum ea se urcă în maşină şi pleacă. 

 M-am aşezat pe o buldură şi mi-am strâns genunchi la piept; 

De ce a plecat? 

De ce m-a lăsat singur din nou? 

De ce îi place să mă rănească? 

 Întrebările mi se rulau în minte ca un film, iar ea se arăta în imaginaţia mea ca fiind regina a tot ce este în capul meu.

 ________________________________________________

huh, deci ăsta ar fi un capitol. sPER SĂ VĂ PLACĂ .PWPS