Povestea unei clatite

A fost odata ca niciodata, o fetita pe nume Sallie. Aceasta adora dulciurile si ar fi facut orice pentru ele.

Ei ii placeau in mod special clatitele, asa ca intr-o zi s-a gandit sa afle mai multe lucruri despre desertul ei preferat. Cum se fac? Cum se mananca? Si multe alte intrebari patrundeau in mintea ei, cautand un raspuns.

Asa ca aceasta s-a dus la un restaurant din apropierea casei ei si, fara sa stea pe ganduri, a intrat direct in bucatarie, unde un bucatar chel si gras, pregatea cel mai delicios lucru din lume: clatite.

Cand acesta o observa pe micuta, se gandi ca s-a ratacit, insa aceasta incepu sa tipe la el:

-Asculta, gramada cheala de carne ce esti, tu o sa imi faci MIE clatite si o sa imi raspunzi la toate intrebarile! AI INTELES?

-Da, sa traiti! spuse acesta paralizat de frica.

Era si cazul. Oh, Doamne! Cand micuta Sallie isi doreste ceva, este imposibil sa nu obtina acel ceva.

-Deci, nene gras si chel, spune-mi tot ce stii despre clatite! spuse ea cu o voce dulce ca mierea.

-Ai vrea sa auzi Povestea unei clatite?

-De la un om gigant si chel care gateste clatite? spuse ea entuziasmata.

-Da, zise acesta sec.

-Weeee.

-Taci! Incep.

Sallie tacu si se uita cu atentie la bucatar.

-Pui oua, lapte, faina, alea alea intr-un castron si le amesteci. Apoi iei o chestie adanca si pui amestecul intr-o tigaie pe aragaz. Cand clatita e gata, o scoti cu mana si o pui pe farfurie. Fii atenta! Aici vine parte complicata. De undeva, de orinde, iei un borcan cu ceva dulce in el. Poate fi orice. Nu imi pasa. Apoi iei o lingura. Sau un polonic. Din nou, nu imi pasa. Bagi ustensila in borcan si scoti ce-i in el. Chiar daca ar mucegai sau orice altceva pe el. Asa. Apoi, cu polonicul sau cu ce vrea muschii tai, incepi sa intinzi chestia pe clatita. Dupa ce termini, arunci ustensila undeva, oriunde, ca mie putin imi pasa. Iei clatita, o pui pe o suprafata tare, si incepi sa o rulezi pana ii vine rau saracutei. Apoi, o iei intre cilindrul de carne mare si cilindrul de carne aratator si o strangi. Dar nu prea tare ca sa nu vomite. Apoi, deschizi gura, dar departe de ceilalti, ca sa nu simta duhoarea. Clatita este singura care trebuie sa o simta. Ea este privilegiata. Ok, bun. Dupa ce faci asta, o bagi in gura si iti infigi coltii in ea cu cruzime. O molfai si o maruntesti cu coltii pana devine o pasta moale. Atunci, iti iei avant si o lasi sa alunece pe gat in jos pana la stomacel. Acolo se va descompune. Astfel, repeti procedura pana iti termini clatita. Ai crede ca acum ea zace moarta in burta ta, nu? Ei bine, te inseli. Dupa vreo ora, doua, te trece nevoia de a elimina clatita, iar atunci te duci la baie si realizaezi ritualul de eleminare a ramasitelor clatitei. Ei bine, acesta este sfarsitul clatitei. Se duce alaturi de prietenii ei pe canal si impute bucatariile din toate colturile lumii pentru a mai simti  inca o data cum a mirosit candva. Acest lucru se intampla chiar si in ziua de astazi, si Sallie, la cum mirosi, as putea spune ca tu esti una dintre ele.

~Sfarsit~